Cum a fost la Bookfest I Cluj-Napoca

Puncte tari/ puncte slabe (fără a le delimita clar, las asta la aprecierea fiecăruia):

Locul de desfăşurare – Cazinoul – a fost foarte inspirat ales din punct de vedere al “locaţiei”. Clădirea (reabilitată la sfârşitul lunii mai), amplasată în parcul central, a facilitat şi participarea persoanelor care au ieşit doar pentru o plimbare de sâmbătă sau duminică. Spaţiul expoziţional a fost însă destul de redus ceea ce a făcut să nu fie prezente foarte multe edituri (Polirom şi Art au fost doar reprezentate de către libraria Humanitas Nicolae Steinhart respectiv Bookcorner). Oferta de carte nu a fost suficient de diversificată, nu am identificat prea multe noutăţi sau rarităţi.

Preţurile nu au fost foarte atrăgătoare. Humanitas şi Polirom doar câte 10% (în condiţiile în care Humanitas are cel puţin o dată pe lună noaptea cărţilor deschise cu reduceri similare iar la Polirom cei din club au reduceri mai consistente). Reduceri mai bune au oferit Curtea Veche (“până la” 50%), Nemira (50% – doar în ultima zi), Art -25% şi Logos -25 %. Editura locală Eikon a avut de asemenea preţuri foarte bune: am cumpărat Mircea Eliade – Meşterul Manole la preţul de 10 lei (!). La Rao preţurile rămân exagerate (La hojarasca lui Marquez la 35 lei) cu tot cu reducerea de 15% pentru prima carte achiziţionată. De asemenea am observat că pe volumele Povestea lui Despereaux au fost aplicate preţuri mai mari peste preţuri anterior reduse. Rămân la părerea că nu este necesară prezenţa standurilor de CD-uri de mâna a doua, deşi am văzut oameni care mai cumpărau pliculeţele la 3 lei.

(vedere de ansamblu într-o perioadă mai puţin aglomerată)

Organizarea mi s-a părut în general foarte bună. Programul stabilit al evenimentelor a fost respectat şi nu s-a făcut abuz de maculatură (fluturaşi şi alte tipuri de tipărituri inutile). Interesantă şi ideea unui cinema in situ, deşi nu cred ca a atras prea mulţi spectatori. Standul Humanitas a fost cel mai aglomerat.

Câştigul cel mai de seamă au fost întâlnirile cu scriitorii organizate de editurile Curtea Veche şi Humanitas/ Polirom. Au fost memorabile întâlnirile cu Andrei Pleşu, HR Patapievici, Andrei Papahagi, Alexander Baumgarten. Cred că din punctul acesta de vedere, Bookfestul a fost cel mai important târg de carte din Cluj pe anul 2012.

Mi-a plăcut şi mica expoziţie cu afişe dedicate Bookfest-ului.

Achziţiile au fost mai puţine ca de obicei: albume de artă Tribuna Graphic, o traducere de Gellu Naum, fatraziile lui Foarţă, minunatul Eliade, un volum de dezvoltare personală de la CV (până unde mă mai dezvolt?!) şi autografiatele Pleşu, Patapievici şi Papahagi. 😀

Rating: 8/10

Masina Regilor: Ford V8

Editura Curtea Veche avea un aer de distincţie printre editurile din România, însă odată cu publicarea seriei dedicate Familiei Regale din România aş putea spune că are un parfum de regalitate. Cel mai recent volum publicat este minunatul album Maşinile Regelui semnat de ASR Principele Radu al României. Este cred cel mai elegant album dintre cele apărute până acum în această serie, cu o echilibrată prezentare între imaginile cu autoturisme (foarte multe fotografii inedite) şi detaliile oferite în text (uneori completat cu interesante detalii biografice ale Regelui Mihai I).

Am adăugat cu bucurie albumul colecţiei mele de artă şi am făcut mai jos o paralelă între automobilul Regelui Mihai I descoperit la pagina 143 a albumului şi cel al Regelui George al VI-lea al Regatului Unit al Marii Britanii văzut vara aceasta.

Automobilul Ford V8 a intrat în proprietatea Regelui Mihai I în anul 1935 pe când Majestatea sa avea doar 14 ani. Au fost parcurţi cu ea 4964 kilometri pe durata unui an. Ford V8 fost cea de-a patra maşină a Regelui şi a folosit-o pentru deplasări între Bucureşti, Sinaia şi Scoroviştea. Regăsiţi mai jos o imagine a automobilului dintr-un pliant de epocă iar din albumul Curtea Veche: o fotografie cu automobilul regelui.

(Photo by coconv, retrieved 12.10.2012 via flickr (illustration purposes only). 

Automobilul Ford V8 Pilot Shootingbrake Woody a fost cea din urmă maşină achiziţionată de Regele George al VI-lea în anul 1951. Maşina nu a mai fost folosită de Rege însă a rămas să deservească famila până în anul 1960. Momentan automobilul se află în garajul regal de la Sandringham unde a fost fotografiată în 2012 (a se vedea fotografiile de mai jos).

Photos of Ford V3 (1951) by LiftingShadows (c) 2012.

Rating: 9,5/10

Noutati editoriale: Denis Alexander

Curtea Veche nu se dezminte: prin Colectia Ştiinţă şi Religie şi Colecţia Ştiinţă, Spiritualitate, Societate rămâne cea mai activă editură în explorarea domeniului interdisciplinarităţii ştiinţă-religie.

Cea mai recentă apariţie este cartea lui Denis Alexander, director al Faraday Institute for Science and Religion, Creaţie sau evoluţie. Trebuie să alegem? în traducerea Ramonei Neacşa-Lupu şi a lui Viorel Zaicu.

Cele două teorii dominante ale originii vieţii, creaţionismul şi evoluţionismul, sunt abordate separat şi exemplificate cu argumente ştiinţifice, dar şi teologice, autorul demonstrând că ele nu sunt complet străine una de cealaltă şi că viitorul le va aduce laolaltă în explicarea apariţiei Pământului şi a omului.

Cartea se poate cumpăra de pe site-ul Curtea Veche.



Fundamentalismul ateu şi negarea divinului

Din categoria “noutăţi editoriale”:

Cartea lui Alister McGrath, The Dawkins Delusion?, a apărut la editura Curtea Veche în cadrul secţiunii Ştiinţă şi religie. Editura demonstrează astfel imparţialitate în abordarea chestiunilor de militantism antireligios cartea fiind un răspuns la “schizofrenia” profesorului de zoologie [sic] de la Oxford, Richard Dawkins, tradusă sub titlul Himera credinţei în Dumnezeu.

Volumul se poate comanda de aici şi prognozez că stocul se va termina repede (deşi este vară), la fel cum s-a întâmplat şi cu Limbajul lui Dumnezeu de Francis Collins.

Parintii Bisericii si intelectualismul

Părinţii Bisericii, cu toate că acordau demersurilor intelectuale o importanţă secundară şi inferioară cunoaşterii spirituale, nu au încurajat niciodată un spirit antiintelectual. Ei nu au negat nici rolul pozitiv al învăţăturilor laice – atunci când acestea erau puse într-un context potrivit – în atingerea înţelepciunii de către om. De fapt, nu numai că unii dintre cei mai renumiţi Părinţi erau consideraţi învăţaţi şi clerici în acelaşi timp, dar ei au ajutat şi la cultivarea întregirii spirituale a multor tineri din vremea lor prin echilibrul impus între pregătirea minţii şi formarea sufletului.

Arhiepiscop Chrysostomos

Despre un raft

Adică un post despre literatură pentru un raft de literatură. Concurs organizat de Curtea Veche.

O carte citită devine parte a vieţii. Timpul acordat lecturii nu este echivalent cu timpul acordat cărţii deoarece întâmplările şi personajele te însoţesc pe parcursul unei zile sau poate chiar pe parcursul întregii vieţi. Dar cât trăieşte o carte? Moare ea odata cu cititorul?

O carte tăieşte atunci când este citită. Cititorul parcurge locuri şi întâmplări împreună cu personajele. Însă aceastea mor odată ce cartea a fost închisă. Cartea aşteaptă să fie trezită la viaţă de alţi cititori.

Dar cartea însăşi trăieşte prin viaţa cititorului şi moare odată cu moartea cititorului acelei poveşti. Dar se trezeşte la viată şi îşi retrăieşte povestea oridecâte ori este citită. Cartea are “trecutul cititorior ei morţi, prezentul cititorilor vii şi viitorul cititorilor ce vor veni”.

Cîte ceva despre minte şi creier

Cartea are la bază ideea ca mintea este doar o proprietate (emergentă) a creierului. Autorul îşi propune, printre altele, să arate că mintea este pur şi simplu activitatea organului biologic, creierul. Din punctul meu de vedere el nu reuşeşte acest lucru. Nu vorbeşte nici de originea minţii sociale sau culturale.

Autorul vede creierul ca fiind „compus din mai multe calculatoare naturale care au evoluat pentru a rezolva o anumită problemă urmând propriul set de reguli (algoritm). Fiecare arie cerebrală este ca un computer în reţea iar ceea ce facem are sens numai în contextul activităţii întregului sistem”. Aşadar creierul nu este un computer complex ci o reţea de computere interconectate şi interdependente. Acesta complexitate nu se poate explica prin cuvintele „natural” sau „evoluat”. Niciodată un computer nu se autoasamblează şi nici nu îşi produce propriu său sistem de operare. Trebuie să existe un programator, trebuie să existe unul care să asambleze părţile componente. Apoi calculatorul va funcţiona de unul singur şi va putea lua unele decizii (în limitele programate).

Autorul recunoaşte că poziţia lui privind evoluţia creierului este o simplă presupoziţie. El spune că mintea a evoluat pentru a rezolva probleme întâmpinate de primate în sălbăticie. Cadrul social ar fi necesitat evoluţia minţii ca reacţie la complexitatea lumii sociale. Însă ipoteza nu este deloc satisfăcătoare dacă ne uităm la organisme sociale precum furnicile sau termitele.

Autorul neagă existenţa spiritului (duhului) omului, adică a acelui sine responsabil de comportamentul personal şi care să exercite controlul general. Comportamentul se naşte din acţiuni combinate ale modulelor creierului, deci ale materiei. Astfel moralitatea nu este decât o circumstanţă sau o convenţie umană.

Complexitatea limbajului uman este copleşitoare. Nu doar zonele responsabile cu vorbirea şi înţelegerea ale emisferei stângi a creierului au rol activ ci şi multe regiuni ale creierului care sunt activate în situaţii relativ simple. Mintea trebuie să fie mult mai mult decât o funcţie biologică a creierului altfel cum am putea înţelege metaforele sau ironiile subtile? Autorul arată că gândurile devin cuvinte care devin sunete care la rândul lor devin comenzi către muschi. Dar care este originea gândurilor?

O carte foarte uşor de citit şi înţeles având în vedere ilustraţiile bogate, talentate şi pline de umor.

Rating: 5,5/10