David si Mical

… a fairytale gone bad.

The fairytale

David era un tânăr “cu păr bălai şi faţa frumoasă” (1 Samuel 17:42), aşadar atrăgător din punct de vedere fizic. Era un băiat muncitor care lua în serios atât lucrurile mici, de jos (precum păscutul oilor sau dusul merindelor fraţilor lui mai mari aflaţi în luptă) cât şi cele mari, semnificative, nedându-se la o parte de la provocări (înfruntarea lui Goliat sau intrarea în slujba regelui pentru a-i cânta din harpă). Era înzestrat atât cu abilităţi fizice de bărbat puternic (ucidea cu mâinile goale fiarele sălbatice care atacau turma de oi, fie că era vorba de urşi sau de lei) dar şi cu o latură mai sensibilă, a frumosului, precum cântatul la harpă. Statutul său pentru poporul evreu, o societate pretenţioasă şi încăpăţânată, era unul de erou incontestabil: era în atenţia femeilor care îl puneau în cântecele lor spunând “David a bătut zecile lui de mii” (1 Samuel 18:7); aşadar nu oricum ci întrecându-l pe Regele Saul cu un factor de 10!

Nu e de mirare că David a intrat în graţiile Micalei, mezina împăratului. Nu era vorba doar de o pasiune ci de dragoste: Mical iubea pe David (1 Samuel 18:20) – deşi nu este consemnat, David având un loc în apropierea regelui Saul, se vedea şi avea ocazia să discute probabil cu Mical.

Relaţia lor este pusă la încercare odată cu “vremea lui Merab de a fi dată de nevastă lui David”, dar destinul este de partea lor. Merab ajunge soţia altcuiva. Povestea de dragoste dintre David şi Mical are acel iz de basm (fairytale) în care el luptă pentru ea, are de trecut o probă de foc: uciderea a 100 de filisteni. El duce această luptă, ucide 200 de filisteni şi primeşte fata regelui (he gets the girl). Din nou ni se spune că “Mical iubea pe David” (1 Samuel 18:28).

Gone

Urmează o perioadă grea pentru David deoarece Saul doreşte să-l ucidă, dar reuşeşte să fugă departe, fiind ajutat şi de Mical care minte pentru a-l scăpa. Mical este dată apoi de soţie unui om de-al lui Saul, poate şi ca o răzbunare a regelui atât faţă de David (practic îi ia ceea ce îi unea) cât şi faţă de Mical (pe care o tratează ca pe un obiect cu care face troc).

Saul moare iar David este împăratul lui Israel. Hotărăşte în cele din urmă să aducă la Ierusalim chivotul legământului, după o perioadă de ezitare ce a urmat morţii lui Uza care a pus mână pe chivot ca să nu cadă din carul cel nou. Mical a fost readusă la David, iar aceasta îl privea de pe fereastră în timpul procesiunii. David era îmbrăcat cu un efod de in şi “dansa din răsputeri înaintea Domnului”. Mical l-a dispreţuit în inima ei (2 Samuel 6:16); dar mai apoi l-a înjosit pe David, ironizându-l atunci când s-au aflat faţă în faţă: “cu câtă cinste (ironie) s-a purtat împăratul (i s-a adresat formal, printr-un termen în antiteză cu slujnicele) descoperindu-se înaintea slujnicelor supuşilor lui (adaugă supuşilor pentru a evidenţia cât mai mult prăpastia dintre cum s-a purtat David şi cum ar fi trebuit să se poarte) ca un om de nimic!” (2 Samuel 6:20). [Am auzit puţine păreri cu privire la dansul lui David, dar de obicei împotriva lui.] Ce s-a întâmplat totuşi cu Mical? Cum de a ajuns de la iubire la dispreţ?

Bad

Mai întâi despre David: a greşit el? Episodul acesta este încadrat de episodul morţii lui Uza şi întâlnirea lui David cu proorocul Natan. Dumnezeu s-a depărtat de Saul deoarece acesta nu era după inima Lui şi lucrase ca un nebun (Saul jertfeşte arderea, chiar dacă aceasta era încredinţată doar preotului – 1 Samuel 13:9, iar apoi nu ascultă porunca lui Dumnezeu de a distruge tot ce este al amaleciţilor ci ia pentru el şi oamenii lui turme de vite). Însă David se teme de Domnul – după tragedia lui Uza ezită să aducă chivotul aproape de el, considerându-se nevrednic şi umilindu-se (2 Samuel 6:9). După 3 luni însă aduce chivotul cu mare sărbătoare în Sion. Urmează extraordinara onoare pe care i-o acordă Dumnezeu şi anume aceea de a-i “întări pe vecie scaunul de domnie”. Nu cred că dansul lui David (dacă este într-adevăr rău) poate precede o asemena promisiune. Totuşi, o greşeală face şi anume îşi ia “neveste şi concubine” (2 Samuel 5:13) dar şi acestea din “popor”, neluându-şi femei străine.

Dar Mical? Nu ştim dacă perioada în care a fost despărţită de David a făcut-o să-l urască. Nu ştim nici date despre relaţia ei cu Dumnezeu. Ştim doar că îl dispreţuia şi că nu-l mai iubea pe David. Umilirea lui, arată cred din vorbele ei că nu şi-a dus până la capăt rolul de soţie – nu este ajutorul potrivit ezer kenegdo (care literal înseamnă ajutor faţă în faţă – ea îl împroşcă cu noroi după ce îi “iese înainte” 2 Samuel 6:20) şi nici nu îşi zideşte propria casă (Proverbe 14:1) – nu a priceput ceea ce a făcut David: el s-a dăruit pe sine Domnului, s-a umilit înaintea lui chiar dacă era împărat; şi câtă amărăciune exista între cei doi: David îi răspunde, prin cuvinte grele dar adevărate, că a fost ales de Dumnezeu mai “presus de casa tatălui ei”.

Ea nu îi mai aparţinea lui, nu mai alcătuiau “o casă”. Mical “fata lui Saul” (nu nevasta lui David – 2 Samuel 6:23) n-a avut copii până în ziua morţii ei. Ce trist!

Arheologia sprijina Regatul lui David

Doar cu cateva zile in urma scriam despre o descoperire care aduce dovezi arheologice pentru existenta minelor de cupru ale lui Solomon. O noua stire vorbeste despre o descoperire de-a dreptul spectaculoasa. Arheologii au gasit un fragment ceramic care pare sa faca referire la Regele David mentionat in Biblie. Artefactul a fost descoperit in cetatea Elah care se afla in sud-vestul Ierusalimului intr-o zona de trecere intre fostele teritorii stapanite de iudei si filisteni. Obiectul a fost datat in jurul anului 1.000 I. Hr, datarile cu radiocarbon confirmand aceasta data. Exactitatea intervalului este de-a dreptul halucinanta: domnia lui David peste Regatul Unit a fost intre 1000 – 967 I. Hr., dupa Anderson. Inscriptiile de pe vas par sa fie in ebraica fiind identificate cuvintele “rege”, “judecator”. In locurile respective nu au fost descoperite resturi de porci, semn ca teritoriul respectiv era in stapanirea iudeilor. Locatia seamana de asemenea cu alte puncte despre care s-a dovedit ca poarta amprenta evreilor. Este pentru prima data, spun arheologii, cand se poate vorbi despre dovezi care sprijina ideea regatului unit al lui Israel si al Iudeeii.  “Trebuie sa asteptam descoperirea mai multor mostre. Nu este suficient sa datam situl pe baza a doua gropi de masline”  – este una din declaratiile expertilor care vorbesc despre acest studiu. Este interesant de remarcat cum nu exista niciodata suficiente dovezi cand e vorba de cele care sprijina veridicitatea istorica a Bibliei, dar intotdeauna sunt suficiente speculatiile puerile pentru a incerca sa fie demolata. Oricum, trebuie sa tinem cont ca Biblia, desi nu are nevoie sa fie validata de descoperiri omenesti pentru a fi crezuta (origine divina si coerenta interna), este in concordanta cu multe dovezi arheologice.