Evolutia si credinta, in opozitie

Francis Collins, un creştin evanghelic, a fondat o organizaţie neguvernamentală numită The BioLogos Foundation şi a lansat cu sprijinul Fundaţiei John Templeton website-ul BioLogos dedicat reconcilierii dintre ştiinţă şi credinţa creştină. Motto-ul lor este că atât credinţa cât şi ştiinţa conduc la aflarea adevărului despre Dumnezeu şi creaţie, Collins promovând ceea ce se cunoaşte drept evoluţionismul teist.

Discovery Insitute prin Centrul pentru Ştiinţă şi Cultură a lansat website-ul Faith and Evolution care se vrea o reacţie la site-ul BioLogos şi care îşi propune să arate că credinţa creştină nu este compatibliă cu viziunea evoluţionistă asupra lumii.

Amanda Gefter, editor la NewScientist, crede că orice altă relaţie dintre ştiinţă şi credinţă decât NOMA lui Stephen Jay Gould produce un neajuns. În contextul actual însă, postmodern, pluralist şi transcultural, poziţia magisterilor nesuperpozabili mi se pare evident depăşită. Tind să cred mai degrabă că dialogul sau integrarea sunt nişte direcţii mai fructuoase.

Clerul greco-catolic si proiectul inteligent

In pastorala de Crăciun a PS Florentin Crihălmeanu, Episcop greco-catolic, Eparh de Cluj-Gherla, acesta sustine ca teleologia si inteligibilitatea creaturilor lui Dumnezeu sunt un argument pentru  a sustine cazul designului inteligent (sau a proiectului inteligent). Cititi  mai jos un fragment (sursa: Informatia de Cluj):

prin Cuvântul lui Dumnezeu toate creaturile au primit raţiunea de a fi. De altfel, deosebirea dintre cuvânt şi sunet sau zgomot constă tocmai în faptul că la cuvânt primează sensul, înţelesul său, izvorât dintr-o gândire. Orice cuvânt este o înşiruire de sunete, dar nu orice înşiruire de sunete este un cuvânt. Şi animalele pot emite sunete, dar cuvântul raţional este caracteristic numai omului, dotat cu inteligenţă şi raţiune. Toate creaturile sunt chemate la viaţă cu un anumit scop, toate au o raţiune de a fi, un sens. Iar dacă întreaga creaţie are un scop precis înseamnă că undeva a existat o gândire supranaturală care a elaborat un «proiect» în care fiecare element al creaţiei avea deja locul său. Ca urmare, creaţia nu este rodul unei simple întâmplări sau al evoluţiei ca şir de coincidenţe extraordinare rezultat al «inteligenţei materiei», ci presupune un act creator, de viaţă dătător, cu un scop şi o finalitate precisă. Aceasta este puterea Cuvântului împreună lucrător cu Înţelepciunea divină.