Omniprezenta

Nu Dumnezeu, ci Durerea se bucură de avantajele omniprezenţei. – Cioran

Într-un anume sens subtil Cioran are dreptate.  Dumnezeu L-a creat pe om cu libertatea de a alege, cu libertate morală. Astfel, Dumnezeu nu va rămâne într-o inimă care nu Îl doreşte. Omul îl poate respinge pe Dumnezeu, El rămânând pe dinafara sufletului lui.

Durerea însă, o realitate a lumii noastre, nu Îl ocoleşte nici chiar pe Dumnezeu. Nu este vorba doar de acele antropomorfisme din cărţile profetice ale Bibliei ci de efectiv durerea pe care o resimte atunci când este respins de către om. Sau de momentul în care S-a sfâşiat pe Sine pentru om.

Stă la uşă şi bate, dar nu foarţează intrarea.

Photo by LS – 29.05.2010 (c)

Moarte in Eden

Incep de la Creatie: Nu cred ca a doua povestire a Creatiei din Geneza 2 este o alta creatie decat cea din Geneza 1 ci cred ca ea prezinta dintr-o alta perspectiva aceasi istorie si anume este o naratiune antropocentrica. Autorul este interesat sa arate ceea ce e important in Geneza 1 si anume ca omul este cel facut dupa chipul si asemanarea lui Dumnezeu, si ca toate sunt pentru om (pamantul – in ansamblul sau inclusiv cu iarba si copacii peste care avea sa dea ploaie – care trebuia sa fie lucrat de om; edenul; subsolul cu mineralele sale; animalele).

Omul a fost facut de Dumnezeu printr-o preocupare speciala: atat in 1 cat si in 2 este evident lucrul acesta. In timp ce animalele sunt “date de pamant” (adica ele se formeaza pur si simplu din tarana la porunca Domnului – si aici textul imi da voie sa fiu cat de “eretic” pot: nu poate fi totalmente exclus un eventual proces evolutiv aici ca modalitate de creatie), marile “misuna” de pesti, omul primeste o atentie speciala din partea Creatorului:

Să facem om după chipul Nostru, după asemănarea Noastră; Dumnezeu a făcut pe om după chipul Său, l-a făcut după chipul lui Dumnezeu; parte bărbătească şi parte femeiască i-a făcut. Domnul Dumnezeu a făcut pe om din ţărâna pământului, i-a suflat în nări suflare de viaţă, şi omul s-a făcut astfel un suflet viu.

Geneza ne permite cred urmatoare intelegere a omului si a mortii. Nu discut moartea animalelor, ci doar a omului. Dumnezeu ne spune ca a facut pe om din tarana pamantului. Dupa neascultarea omului ii zice in 3:19 “caci tarana esti si in tarana te vei intoarce“. Daca ar fi sa ma uit doar la aceste precizari as intelge urmatoarele: omul a fost creat cu potentialitatea mortii, motiv pt care noua ni se pare moartea biologica “naturala”. Sau ca sa preiau o formula folosita cu alta ocazie, omenirea a fost creata cu prescriptia mortii biologice, omul putand fii muritor.

Dar, textul mai spune ceva: ca omului i-a fost suflat in nari suflare de viata. Ce este aceasta viata? Este pur si simplu viata biologica a animalelor, despre care nu ni se spune ca ar fi beneficiat de o asemenea insuflare cu viata? Eu tind sa cred ca este vorba de insuflarea unui Duh de viata. In 6:3 scrie Duhul Meu nu va rămâne pururea în om (sau nu se va lupta pururea cu omul), căci şi omul nu este decât carne păcătoasă: totuşi zilele lui vor fi de o sută douăzeci de ani.

Eclesiastul 12:7 “până nu se întoarce ţărâna în pământ, cum a fost, şi până nu se întoarce duhul la Dumnezeu, care l-a dat.”

De aici inteleg urmatoarele: Lui Adam in Eden corpul i-a fost creat din tarana dar el nu era doar atat: ci avea si duh de la Dumnezeu, fiind un suflet viu. Acest duh era un duh de viata din Viata. Dumnezeu l-a creat pe om pentru a avea partasie cu El, iar in Eden aceasta relatie era una “perfecta” nealterata de neascultare ci plina de dragoste. Daca omul era in prezenta lui Dumnezeu (asa cum dupa neascultare nu mai avea intrare libera intrucat pacatul pune un zid de despartire intre om si Dumnezeu) eu nu pot gandi aceasta prezenta a lui Dumnezeu decat bogatie de viata, belsug al unei vieti din abundenta (reprezentata simbolic si prin pomul vietii). A sustine ca omul putea muri, putea sa putrezeasca si sa se descompuna in prezenta Vietii Celui binecuvantat etern, gasesc a fi o pozitie grotesca si profund nebiblica. Ce relatie ar putut fi intre un om mort si Dumnezeu? Iar ca Dumnezeu este deasupra vietii biologice si este stapan asupra ei, chiar dupa “caderea” omului in pacat este evident din minunile lui Isus, care o “suspenda” in cateva randuri, desi pana la urma acei oameni tot vor muri pentru ca putrezirea nu poate mosteni neputrezirea, adica Duhul va avea nevoie de un trup nou, care pare sa fie altfel si decat cel de dinaintea “caderii”.

Avertismentul lui Dumnezeu pentru Adam din 2:17 “din pomul cunoştinţei binelui şi răului să nu mănânci, căci în ziua în care vei mânca din el, vei muri negreşit” aduce cu sine moartea la cel putin 2 niveluri, daca nu 3.

In primul rand este vorba de moartea spirituala, care este ruperea relatiei dintre om si Dumnezeu din cauza neascultarii omului, din cauza rebeliunii acestuia impotriva pozitiei in care Dumnezeu l-a asezat.

Apoi este vorba de moartea biologica, adica a trecerii trupului omului sub imperiul mortii fizice, care era inscrisa natural in constitutia lui (era tarana si in tara se va intoarce, cand Dumnezeu isi retrage duhul de viata pe care i l-a insuflat in nari iar duhul se intoarce la Dumnezeu care l-a dat).

Si in final ar putea fi vorba si de o pedeapsa cu moartea in aceasi zi: Dumnezeu sacrifica cel putin un miel pentru a ierta pacatul neascultarii celor doi oameni, din pielea caruia le face sorturi. Astfel este introdus principiul substitutiei, prin care omul nu mai moare pentru pacatul sau ci un Miel poate sa-i ia locul. In acest fel Dumnezeu ramane Dumnezeul lui Adam si al Evei, insa lucrurile nu mai pot fi ca inainte, ci acestia trebuie sa aduca jertfe pentru a putea avea relatie cu Dumnzeu (vezi Cain si Abel, sistemul de jertfe in Israel). De notat ca pacatul nu aduce moartea fizica imediata (in special in ziua de azi) dar sunt cazuri in care focul mistuitor al lui Dumnezeu a pedepsit instantaneu neascultarea.

Cred de asemenea ca Romani 5:12 De aceea, după cum printr-un singur om a intrat păcatul în lume, şi prin păcat a intrat moartea, şi astfel moartea a trecut asupra tuturor oamenilor, din pricină că toţi au păcătuit… se refera la o moarte biologica, fizica, naturala care a intrat asupra tuturor oamenilor odata cu pacatul adamic. Mai amintesc si 1 Corinteni 15:21 Căci dacă moartea a venit prin om, tot prin om a venit şi învierea morţilor, care pune in contrast moartea si invierea, iar in discutie fiind vorba de moartea si Invierea lui Cristos nu avem nicio sustinere scripturala pentru a specula ca este vorba de moarte “spirituala” nu si fizica.

Marturii ale frumusetii Creatorului

Telescopul spaţial Hubble (NASA, ESA) a fost repus în funcţiune după ce a fost supus unor intervenţii de îmbunătăţiri tehnologice şi de mentenanţă. Au venit şi primele imagini, dintre care merită să admirăm câteva.

Nebuloasa Carina, cea pe care am mai prezentat-o aici (o febleţe personală :P)


Nebuloasa NGC 6302, într-o explozie care seamană cu un fluture cosmic

Clusterul Omega Centauri – un peisaj superb al stelelor colorate. (Pot exista probleme cu vizualizarea, de aceea recomand download-ul acesteia de pe site-ul NASA, acolo unde găsiţi şi ale imagini fabuloase). Este incredibil câtă frumuseţe există în cosmos şi este cu atât mai incredibil că noi suntem aici şi avem capacitatea să ne bucurăm de această frumuseţe. Câteva precizări: stelele reprezentate prin culorea galbenă sunt stele “tinere”, asemănătoare Soarelui, cele oranj sunt stele mature, care spre evoluţia lor finală devin gigantice roşii, ajungând în final de culoare albastră intensă.

Planeta Jupiter

Imaginile: NASA, Hubble site

Moralitatea e o chestiune de emotie

Judecata morala ar putea depinde la fel de mult de simple procese emotionale ca si de judecati complexe.

Pe scurt, in acest studiu cercetatorii au examinat miscarile faciale ale celor care au participat la teste atunci cand acestia au gustat lichide neplacute sau au privit fotografii dezgustatoare, dupa care au comparat reactiile lor cu altele surprinse in timpul unui alt test in care erau suspusi unor situatii nedrepte. Considerand expresiile faciale similare, au asociat astfel sentimentul moral cu reactii emotionale. Bineinteles ca cercetatorii afirma ca sentimentele primordiale, primitive au jucat un rol important in evolutia omului.

Insa pe baza a ce au facut ei aceasta asociere? Ceea ce fac ei este sa aseze faptele in functie de ceea ce vor sa afirme. Cum poti sa spui ca strambatul din nas este pana la urma sursa moralitatii?! De notat ca oamenii “de stiinta”   nu vorbesc de fapt de sursa moralitatii deoarece ei apeleaza deja la acest sentiment atunci cand “supun participanti la test unor situatii injuste”. Ei ar trebui sa nu faca apel la asa ceva pentru a-si demonstra punctul de vedere. Ei folosesc sentimentul moral existent deja pentru a-i explica originea. Ei folosesc un rationament circular. Faptul ca doua reactii faciale sunt obtinute prin metode diferite nu inseamna ca au demonstrat sursa moralitatii.

Moralitatea este ceva cu care Dumnezeu ne-a inzestrat. Este trasatura fundamentale care ne deosebeste de restul creaturilor.

University of Toronto (2009, March 2). Psychologists Shed Light On Origins Of Morality. ScienceDaily. Retrieved March 3, 2009, from http://www.sciencedaily.com­ /releases/2009/02/090226141108.htm


Multivers vs. God?

Ateii se simt amenintati de ipoteza multiversului pusa fata in fata cu cea a Designerului. Ei spun ca exista o falsa dihotomie intre multivers si un designer binevoitor si sustin ca cea din urma nu este stiinta. Sunt total nemultumiti de fizicienii care pun fata in fata ideea designului si cea a universurilor paralele. Totusi, singurul motiv este acela ca ipoteza unui designer lasa loc unui Dumnezeu, pe cand multiversul poate ramane o filosofie strict naturalista, cel putin in prima faza. Se aminteste si de ideea lui Steven Hawking de “cosmologie de sus in jos”, in care proprietatea de inteligibilitate si de reglare fina a universului nostru nu sunt decat proprietati pe care noi le atribuim universului atunci cand il observam.

photo by xamad