Inceput la sfarsit

Una dintre funcţiile artei contemporane este şi aceea de-a atrage atenţia prin contrastul evident cu realitatea înconjurătoare imediată. Expoziţia “Începuturi” acţionează tocmai în această direcţie: la sfârşit de an un grup de artişti vorbeşte de începuturi.

Dar ce să începi la sfârşit de an, de ce să te apuci când după colţ pândeşte finalul de an? Când e vremea bilanţurilor nu începi nimic. Obişnium să asociem Crăciunul cu luna cadourilor, bucuria copiilor, fastul sărbătorilor. Persoana Mântuitorului este uitată undeva într-un colţ de grajd, într-un vers de colindă sau într-o inimă singură. Crăciunul este de fapt Începutul Speranţei, începutul isotriei de salvare a omului. De aceea acest sfârşit de an poate fi un început – nu trebuie să aştepţi prima zi a noului an. Fiecare zi poate fi un nou început. Iar acest început se leagă de istoria noastră a fiecăruia, de locul în care ne aflăm şi de felul în care suntem. Momentul artistic de modelare a lutului din cadrul vernisajului vorbeşte de Olarul care ne modelează caracterul şi destinul.
*vernisajul expoziţiei va avea loc în ziua de marţi, 20 decembrie 2011, la ora 18.00 la Turnul Croitorilor, Cluj Napoca

Acest post este un experiment. Contrar modus-ului operandi în ceea ce priveşte recenzarea unei cărţi (când recenzorul primeşte cartea înainte de publicare spre a-i face o critică) iată că mă încumet şi eu să fac o prezentre a unui eveniment ce nu s-a întâmplat încă. E dacă vreţi cum spunea cineva legat de recenzia cărţilor – nu le citi înainte de a scrie ceva despre ele tocmai pentru a nu te lăsa influenţat şi a-ţi pierde obiectivitatea.
Advertisements