TOP 10 specii periclitate (IUCN, 2009)

IUCN (Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii) a dat publicităţii raportul Species and Climate Change: More that just the Polar Bear (Speciile şi schimbările climatice: mai multe decât doar ursul polar). Acestea sunt:

1. Acropora cervicornis, o specie de corali care trăiesc în apele oceanice din Bahamas, Caraibe şi Golful Mexic; aceştia sunt afectaţi de creşterea temperaturii apelor atlantice.

2. Pusa hispida.  Focile inelate sunt afectate de topirea gheţarilor pe care trăiesc şi pe care se reproduc din Marea Bering, Marea Baltică şi Golful Hudson.

3. Dermochelys coriacea este o ţestoasă cu răspândire cosmopolită dar plajele pe care îşi depune ouăle dispar rapid iar creşterea temperaturilor duce la scăderea numărului de masculi eclozaţi.


4. Aptenodytes forsteri sau pinguinul imperial trăeşte în zonele circumpolar antarctice, habitatul său fiind ameninţat prin topierea platformelor. O altă problemă cu care se confruntă specia este dispariţia hranei.

5. Aloe dichotoma. Aceşti copacii de aloe din Africa de Sud sau Namibia sunt din ce în ce mai puţin răspândiţi datorită presiunilor secetei.

6. Habitatul îndrăgitului peşte-clovn, Amphiprion ocellaris, adică recifii de corali sunt afectaţi iar anemonele în care îşi găsesc refugiul sunt din ce în ce mai puţine din cauza acidifierii apei oceanice şi a încălzirii lor.


7. Alopex lagopus (vulpea arctica sau vulpea albă) este o specie circumpolară din emisfera nordică răspândită în Rusia, Groenlanda, Canada, Alaska şi Peninsula Scandinavă. Ea îşi pierde habitatul şi este în concurenţă pentru hrană cu vulpea comună.

8. Salmon salar, somonul nord American, se confruntă cu fenomene de încălzire a apei şi de scădere a resurselor de hrană.

9. Ursuleţii koala – Phascolarctos cinereus se hrănesc cu frunze de eucalipt care însă îşi pierd din consistenţa nutrienţilor din cauza efectului nivelului ridicat de dioxid de carbon.

10. Delphinapterus leucas (balena albă sau beluga) din regiunile arctice îşi pierde habitatul şi au noi competitorii pentru hrană.

Sursa: Raportul IUCN şi Comunicatul de presă SSC

Preluarea integrală sau parţială a acestui articol este permisă numai cu menţionarea autorului şi a linkului către sursă.

Photos by Ringed Seal in May 2007 © Kit M. Kovacs/Christian Lydersen, Leatherback Turtle © Brian J Hutchinson, Adult Emperor Penguin feeding chick © Ty Hurley, Clownfish © Flickr – Nemos Great Uncle, Arctic Fox © Flickr – Örvar Atli Þorgeirsson, Koala © Flickr – Daniele Sartori, all used under the press release conditions.

Marturii ale frumusetii Creatorului

Telescopul spaţial Hubble (NASA, ESA) a fost repus în funcţiune după ce a fost supus unor intervenţii de îmbunătăţiri tehnologice şi de mentenanţă. Au venit şi primele imagini, dintre care merită să admirăm câteva.

Nebuloasa Carina, cea pe care am mai prezentat-o aici (o febleţe personală :P)


Nebuloasa NGC 6302, într-o explozie care seamană cu un fluture cosmic

Clusterul Omega Centauri – un peisaj superb al stelelor colorate. (Pot exista probleme cu vizualizarea, de aceea recomand download-ul acesteia de pe site-ul NASA, acolo unde găsiţi şi ale imagini fabuloase). Este incredibil câtă frumuseţe există în cosmos şi este cu atât mai incredibil că noi suntem aici şi avem capacitatea să ne bucurăm de această frumuseţe. Câteva precizări: stelele reprezentate prin culorea galbenă sunt stele “tinere”, asemănătoare Soarelui, cele oranj sunt stele mature, care spre evoluţia lor finală devin gigantice roşii, ajungând în final de culoare albastră intensă.

Planeta Jupiter

Imaginile: NASA, Hubble site

OZN la Sinaia

Editorii Descoperă.ro se întreabă dacă fotografia publicată pe site-ul lor reprezintă dovada existenţei OZN-urilor.  Le răspund: NU! Aceasta de mai jos este. 😀 Punctul violaceu poate trece uşor drept OZN, norul de aceeaşi culoare indicând direcţia  de deplasare spre stânga. OZN-ul a fost surprins la Sinaia.

UPDATE: punctul violaceu este un simplu efect optic, nu un OZN. Comentariul de mai sus este un pamflet.


Consider că este mai rezonabilă credinţa în inexistenţa OZN-urilor decât cea în existenţa lor. Sau să extrapolez: nu cred în existenţa civilizaţiilor extraterestre, în mici omuleţi verzi sau în navetele lor spaţiale. Implicit consider teoreia panspermiei dirijate (care afirmă ca viaţa pe pământ a fost implantată de organisme inteligente de pe alte palnete) o teorie neplauzibilă care caută doar să evite problema imposibilitatăţii apariţiei vieţii din non-viaţă pe o altă planetă. Argumentele mele:
– nu există nicio dovadă concludentă a existenţei OZN-urilor
– există multe exemple în care aşa-numitele dovezi în favoarea existenţei OZNurilor au fost fraudate sau s-a descoperit că erau “opera” unor oameni (vezi artisticele cercuri din lanuri de grâu)
– s-ar părea că oamenii sunt capabili să proiecteze şi să construiască aeronave circulare (vezi aerodina lenticulară a lui Henri Coandă)
– analiza universului vizibil arată ca planeta Terra este o planetă privilegiată, fiind un loc special unde existenţa şi proliferarea vieţii sunt posibile. Există puţine locuri identificate în universul nostru care întrunesc condiţiile necesare vieţii. (vezi review Planeta privilegiată)
– chiar dacă am accepta ipoteza evoluţiei organice, există foarte puţin timp pentru apariţia vieţii inteligente
– argumentele fizicii teoretice din acest moment arată că nu este posibilă călătoria din universul nostru în alt univers.

Pentru cei dezamagiţi… sau care cred că fotografia este neconcludentă, le reamintesc motto-ul lui Mulder:

I want to believe poster  by killer_corp™ By Irwind Kee™ (via flickr -CC license)

Twin blue marbles

Observatorul Pământului al NASA a împlinit 10 ani. Cu această ocazie a fost făcut un TOP 10 al celor mai bune fotografii. Cititorii au votat, topul putând fi văzut aici. Fotografia câştigătoare este fabuloasă! Mai jos fotografiile de pe locul 5 – twin blue marbles.

Photo: NASA images by Reto Stöckli, based on data from NASA and NOAA.