Recomandare articol

Vă atrag atenţia asupra unui articol proaspăt publicat pe descopera.ro de Alexadru Safta, intitulat Darwin da mana cu Adam & Eva. Stiinta este sceptrul lui Dumnezeu? Recomand!

singura explicatie rationala pentru asemenarile genetice si biologice dintre toate formele de viata se datoreaza unui Arhitect comun care a proiectat si a creat functii similare pentru scopuri similare si functii diferite pentru scopuri diferite, in cazul tuturor varietatilor formelor de viata, de la cele mai simple la cele mai complexe. Chiar si oamenii angajeaza acest principiu al designului comun in planificarea arhitecturii variate a cladirilor.

MicroARN-ul si proiectul inteligent

MicroARN-ul implicat în procesul de dezvoltare embrionară acţionează diferit la specii diferite. Chiar dacă genele acestui microARN sunt identice la peşti, broaşte şi oameni, funcţionarea lor este diferită. MicroARN-ul este un lanţ de ARN care reglează exprimarea genică. Brivanlou, unul dintre cercetători, a spus că lanţurile de mircroARN sunt “instrumente genetice inventate de natură, asemănătoare şurubelniţelor, care construiesc lucruri diferite pentru specii diferite”.
Prima observaţie este aceea că existenţa microARN-ului în organismele vii poate fi interpretată şi ca o consecinţă a proiectării comune, nu doar ca o dovadă pentru descendenţa comună. Dacă o structura va fi utilă pentru toate tipurile diferite de organisme, atunci acea structură nu va fi reproiectată pentru acele tipuri dar va putea funcţiona în concordanţă cu nevoile fiecărui tip separat. Citatul este foarte sugestiv: microARN-ul poate fi înţeles ca o uneltă care a trebuit să fie inventată; poate termenul de proiectat ar fi fost mai oportun. Însă această proiectare nu poate fi atribuită unui concept precum natura, care este aici astfel personificată.
Sursa:Rockefeller University (2009, May 28). For Different Species, Different Functions For Embryonic MicroRNAs. ScienceDaily. Retrieved May 29, 2009, from http://www.sciencedaily.com/releases/2009/05/090522171001.htm
Image CC-BY-SA-2.0 FR

Noi date asupra ADN-ului necodificator

Junk-DNA era denumirea dată de oamenii de ştiinţă la ceea ce este ADN-ul necodificator din genomul unui organism. Se spunea până nu demult că acest material genetic nefolositor şi nepurtător de informaţie utilă este un rest al procesului evolutiv şi că nu are niciun rol. Din ce în ce mai multe cercetări vin să contrazică această ipoteză scoţând la iveală că ADN-ul necodificator are un rol foarte important în reglarea activităţii genelor.

Cercetătorii de la Princeton University din Indiana University au studiat genomul unui organism infuzor, numit Oxytricha sp. (vezi foto), şi au descoperit că regiuni ale genomului care erau considerate “dispensabile” joacă în fapt un rol central în funcţionarea organismului. Transpozonii (porţiuni ale ADN-ului necodificator) influenţează decisiv dezvoltarea, la eliminarea acestora oamenii de ştiinţă constatând că organismul Oxytricha nu se mai dezvolta corect. ADN-ul necodificator ar putea fi responsabil de diferentele majore în exprimarea ADN-ului codificator şi ar putea explica de ce organisme atât de apropiate genetic precum cimpanzeii şi oamenii sunt totuşi atât de diferite.
Despre acest subiect am mai scris aici.

Sursa: Princeton University (2009, May 21). ‘Junk’ DNA Has Important Role, Researchers Find. ScienceDaily. Retrieved May 22, 2009, from http://www.sciencedaily.com /releases/2009/05/090520140408.htm­

Genomul mamutului lanos

O echipa de cercetatori rusi si americani au efectuat studii asupra genomului de mamut lanos dupa ce au reusit sa extraga mostre de ADN din fire de par de mamut, pastrate in permafrostul siberian. Secventa preliminara arata ca diferentele dintre mamut si elefantul african ar fi de doar 0.6%, ceea ce este destul de curios avand in vedere ca diferenta asteptata, conform presupunerii evolutioniste ca speciile s-ar fi separat cu mult timp in urma (~7 milioane de ani), ar fi mult mai mare. Apropierea celor 2 specii se poate explica prin faptul ca acestea au o descendenta comuna, dar in cadrul unui tip creat initial, care s-a diversificat in functiile de conditiile de mediu. Aceast lucru implica existenta unui creator inteligent care a inzestrat organismul cu proprietatea de variabilitate a informatiei genetice. Disparitia speciei a fost cauzata de o catastrofa de proportii. Una dintre intrebarile pe care le ridica aceasta descoperirea este daca specia de mamut lanos, Mammuthus primigenius, care a trait in trecut si pe teritoriul tarii noastre, va putea fi readusa la viata gratie ingineriei genetice. Va putea fi clonat mamutul data fiind descoperirea genomului sau si apropierea genetica cu elefantul african?

Ilustration by ExhibitEase LLC – Steven W. Marcus

Restul inutil al ADN-ului este functional

Cromozomii sunt structurile nucleare care au rolul de transmitere a informatiei genetice. Acestia sunt alcatuiti din macromolecule de ADN, la nivelul carora sunt delimitate genele (=unitatile de baza ale ereditatii). Insa la nivelul ADN-ului exista atat portiuni codificatoare (genele) cat si necodificatoare, despre care se credea pana nu demult ca nu au nicio functie si ca sunt un rest evolutiv. Deoarece se credea ca aceste zone ale ADN-ului sunt erorile acumulate de-a lungul timpului si abandonate in procesul de evolutie, ADN-ul necodificator a fost denumit junk DNA (“deseu” de ADN). Cu toate ca asemanarile intre oameni si cimpanzei sunt estimate la 98% (mai nou se vorbeste de doar 95%) deosebirile intre cele doua specii sunt imense, comunicarea, inteligenta, pasiunea pentru arta si frumos caracteristice oamenilor punand o prapastie de netrecut intre noi si animale. Asa ca unii creationisti au spus cu destul de multa vreme in urma ca trebuie sa existe anumite structuri genetice responsabile pentru aceste deosebiri. O posibilitate era ca acest junk ADN sa nu fie un simplu rest evolutiv ci sa aiba functii inca nedescoperite. Desigur ca aceasta varianta nu putea fi considerata stiintifica de evolutionisti. Dar cu timpul noi cercetari au inceput sa arate ca junk ADN-ul nu este deloc inutil. Ba dimpotriva s-a demonstrat ca are un rol important in influentarea proceselor care diferentiaza creierul uman de cel al maimutelor antropoide. Creationistii au spus ca acest junk ADN are de fapt rolul de a controla activitatea si exprimarea genelor. Cu alte cuvinte el poarta informatie despre informatie si detalii despre cum anume sa fie folosita aceasta. Este asadar o meta-informatie.
Intr-o lucrare recent publicata in Genome Research, pe Nov. 4, informeaza SD, oamenii de stiinta de la Genome Institute of Singapore spun ca junk ADN-ul este functional si responsabil de ceea ce diferentiaza speciile.  Ei spun ca originea acestui junk ADN este desigur undeva in procesul evolutiei. Junk ADN-ul este alcatuit din secvente aparent repetitive legate prin  factori de transcriptie, care sunt proteine ce controleaza exprimarea genelor. Cercetatorii mai spun ca aceste repetari au avut un rol deosebit de important in macro-variabilitatea speciilor pe parcursul evolutiei. Desigur ca pentru aceasta nu exista dovezi, ci constituie argument doar pe baza presupunerii ca evolutia a avut loc si ca toate organismele sunt inrudite.
News on: Agency for Science, Technology and Research (A*STAR), Singapore (2008, November 5). ‘Junk’ DNA Proves Functional; Helps Explain Human Differences From Other Species. ScienceDaily. Retrieved November 6, 2008, from http://www.sciencedaily.com­ /releases/2008/11/081104180928.htm
Photo by mash dnart

Cartita creata

Un cercetator de la Universitatea din Aberdeen, J Martin Collinson, a efectuat un studiu asupra procesului de dezvoltare a cristalinului ochiului cartitei iberice Talpa occidentalis. Aceasta, sper deosebire de ruda ei europena, si-a pierdut complet vederea. Rezultatele studiului arata ca exista defecte majore in dezvoltarea cristalinului, care nu se dezvolta suficient fiind format dintr-un epiteliu discontinu si o masa imatura de fibre celulare. Acest lucru se datoreaza faptului ca dezvoltarea fibrelor cristalinului, desi incepe normal, nu este dusa la bun sfarsit. Expresiile unor gene importante pentru dezvoltarea ochiului sunt de asemenea eronate.

Cartita a fost creata pentru mediul sau, adaptarea la viata subterana fiind extraordinara. Teoria evolutionistilor spune ca ochii sunt un rudiment evolutiv, un rest. Procesul degenerativ este insa unul opus evolutiei. Membrana care protejeaza ochiul cartitei este o dovada a proiectarii, o atentie la detalii. De ce ar fi persistat o structura pentru a avea grija de ceva care se afla in proces de eliminare prin selectie naturala?? Faptul ca exista cartite oarbe, este un element al degenerarii si arata ca viata organica se afla pe o panta descendenta, nu una ascendenta. Defectele de exprimare a genelor descoperite de cercetatorii sunt o confirmare in plus a acestei ipoteze.

Photo credit: world_wife on flikcr
BMC Biology (2008, October 25). Genetic Explanation For Moles’ Poor Eyesight. ScienceDaily. Retrieved October 27, 2008, from http://www.sciencedaily.com­ /releases/2008/10/081020191534.htm