TOP 10 specii periclitate (IUCN, 2009)

IUCN (Uniunea Internaţională pentru Conservarea Naturii) a dat publicităţii raportul Species and Climate Change: More that just the Polar Bear (Speciile şi schimbările climatice: mai multe decât doar ursul polar). Acestea sunt:

1. Acropora cervicornis, o specie de corali care trăiesc în apele oceanice din Bahamas, Caraibe şi Golful Mexic; aceştia sunt afectaţi de creşterea temperaturii apelor atlantice.

2. Pusa hispida.  Focile inelate sunt afectate de topirea gheţarilor pe care trăiesc şi pe care se reproduc din Marea Bering, Marea Baltică şi Golful Hudson.

3. Dermochelys coriacea este o ţestoasă cu răspândire cosmopolită dar plajele pe care îşi depune ouăle dispar rapid iar creşterea temperaturilor duce la scăderea numărului de masculi eclozaţi.


4. Aptenodytes forsteri sau pinguinul imperial trăeşte în zonele circumpolar antarctice, habitatul său fiind ameninţat prin topierea platformelor. O altă problemă cu care se confruntă specia este dispariţia hranei.

5. Aloe dichotoma. Aceşti copacii de aloe din Africa de Sud sau Namibia sunt din ce în ce mai puţin răspândiţi datorită presiunilor secetei.

6. Habitatul îndrăgitului peşte-clovn, Amphiprion ocellaris, adică recifii de corali sunt afectaţi iar anemonele în care îşi găsesc refugiul sunt din ce în ce mai puţine din cauza acidifierii apei oceanice şi a încălzirii lor.


7. Alopex lagopus (vulpea arctica sau vulpea albă) este o specie circumpolară din emisfera nordică răspândită în Rusia, Groenlanda, Canada, Alaska şi Peninsula Scandinavă. Ea îşi pierde habitatul şi este în concurenţă pentru hrană cu vulpea comună.

8. Salmon salar, somonul nord American, se confruntă cu fenomene de încălzire a apei şi de scădere a resurselor de hrană.

9. Ursuleţii koala – Phascolarctos cinereus se hrănesc cu frunze de eucalipt care însă îşi pierd din consistenţa nutrienţilor din cauza efectului nivelului ridicat de dioxid de carbon.

10. Delphinapterus leucas (balena albă sau beluga) din regiunile arctice îşi pierde habitatul şi au noi competitorii pentru hrană.

Sursa: Raportul IUCN şi Comunicatul de presă SSC

Preluarea integrală sau parţială a acestui articol este permisă numai cu menţionarea autorului şi a linkului către sursă.

Photos by Ringed Seal in May 2007 © Kit M. Kovacs/Christian Lydersen, Leatherback Turtle © Brian J Hutchinson, Adult Emperor Penguin feeding chick © Ty Hurley, Clownfish © Flickr – Nemos Great Uncle, Arctic Fox © Flickr – Örvar Atli Þorgeirsson, Koala © Flickr – Daniele Sartori, all used under the press release conditions.

A GLOBAL WARNING!

Download the English version of this article from here. (thank you!)

O avertizare globală!

În Luca 21:25 stă scris un verset căruia nu îi înţelegeam nicicum semnificaţia şi nici locul în textul profetic al revenirii Mântuitorului: Vor fi semne în soare, în lună şi în stele. Şi pe pămînt va fi strîmtorare printre neamuri, cari nu vor şti ce să facă la auzul urletului mării şi al valurilor (sublinierea noastră); asta până când subiectul fierbinte al “încălzirii globale” a intrat în actualitate. Încalzirea globală este o realitate indubitabilă a zilelor noastre; la fel este şi creşterea cu 30 de procente a dioxidului de carbon în atmosfera Pământului, ceea ce o face să reţină mai multă căldură ca până acum. Însa legatura dintre cantitatea de CO2 degajată prin activităţile umane şi încalzirea globală rămâne suspusă dezbaterii, arată atât studiile ştiinţifice cât şi mai ales mass media. Al Gore spune în cartea sa Un adevar incomod că doar mass media popularizează această idee (sub influenţa grupurilor de interese), nu şi jurnalele ştiinţifice. Totuşi, contrar afirmaţiilor lui Gore, există multe studii ştiinţifice care arată că radiaţia pe care o primim de la Soare este în evidentă creştere în ultima sută de ani şi că aceasta ar fi responsabilă în cea mai mare măsură pentru schimbările climatice. Petele solare, care intensifică radiaţia solară, sunt mai numeroase în ultimul secol, după cum arată datele istorice. În imaginea de mai jos se poate observa dimensiunea relativă a Pământului raportată la dimensiunea acestor fenomene ce au loc pe suprafaţa Soarelui, iar în josul paginii este un clip scurt legat de petele solare [©SOHO (ESA & NASA)].

sunspots-earth.jpg

Aşadar, avem aceste “semne în soare” care ar putea fi responsabile de încalzirea globală, care duce la topirea gheţarilor, banchizei, etc., iar in final la creşterea nivelului Oceanului Planetar. Al Gore arată că topirea a jumătate din Groenlanda şi Antarctica ar duce la o creştere cu 6 metri a nivelului apelor oceanice. Acest lucru ar însemna o adevarată catastrofă în care milioane de oameni şi-ar pierde locuinţele iar harta geografică a lumii ar trebui redesenată. Cu alte cuvinte am asista la situaţia în care naţiunile “nu vor şti ce să facă la auzul urletului mării şi al valurilor”. Stiu, poate părea pură speculaţie această corelare a textului biblic cu contextul environmental actual. Însa aceasta este la momentul actual cea mai bună interpretare pe care o pot da textului. Dincolo de aspectul sumbru al acestor evenimente este speranţa salvării, speranţa vieţii. Şi asta atât din perspectiva textului biblic care spune că izbăvirea noastră se apropie, cât şi din perspectiva unui catastrofism luminat – în cazul în care vom fi doar noi aceia care ne vom controla destinul. Dacă nu vom ştii cum să acţionam ci vom intra în panică, atunci aceasta neştiinţă şi lipsă de reacţie vor fi semnul vinovăţiei şi a judecăţii.

 

© Copyright LiftingShadows 2007

 

Primavara… deja?

spring.jpg

Am fost surprins să văd ghiocei la începutul lui februarie!

Încă o dovadă a Încălzirii Globale :)))))))))

În cazul de faţă, omul este “vinovat”, deoarece el a plantat ghioceii. Cât despre cazul încălzirii globale… 🙂

__________________________________

I was suprised to see snowdrops (Galanthus nivalis) at the beginning of February. It is just another proof of global warming! LOL :))) Well, in this case the man should be held responsible because he planted the flowers. As for the global warming… he is not the one to blame. Think about it!