Grădini pentru Dinu Pillat

Poate una dintre cele mai frumoase cărți pe care le am în biblioteca este volumul Grădini pentru Dinu Pillat apărută la Fabrik în 2016. Este cunoscută preocuparea lui Matei Câlția pentru tipar și design, cele Șapte povești cu Ștefam Câlția (UNArte, 2013) fiind o dovadă de excelență în acest sens. La fel ca și atunci, Grădinile fac parte dintr-un demers conceptual mai amplu. Dinu Pillat, un om luminos care a suferit absurditățile regimului comunist fiind arestat odată cu Constantin Noica, nu a putut fi stins de nedreptățile vieții. După eliberarea din închisoare, Dinu Pillat, poate spre stupoarea unora dintre cunoscuții lui și-a mărturisit dorința de a fi paznic al unei grădini publice, un parc cum am zice azi. Dorința neîmplinită este răscumpărată acum într-un fel inefabil de Ștefan Câlția care îl omagiază dedicându-i o serie de lucrări în tuș și tablouri în ulei precum și un colț în Grădina botanică. Grădinile sunt lucrari cu vegetație luxuriantă, care sondează memoria și recuperează trecutul, având și amprenta unei biografii personale a aristului dacă e să ne gândim la atelierul de pe strada Spătarului. Apar aceleași personaje misterioase, pești sau îngeri. Această carte-obiect îmbrăcată în pânză, și trasă într-un tiraj limitat de 200 exemplare, este însuflețită de o amuletă conservatoare a vieții, o frunză din grădina pictorului.

Reproducerile sunt însoțite de comentariile lui Carmen Brăgaru, Dinu Pillat – un destin împlinit (Editura DU-Style, 2000) probabil cea mai autoritară voce biografică a scriitorului pe care îl numește atât de frumos, “un Iov neștiut”, dar și de cele ale Monicăi Pillat sau Horia Roman Patapievici care îmi notează olograf în calitate de prefațator al volumului de corespondență între soții Pillat, Biruința unei iubirii (Humanitas, 2008), omagiul său față de “frumusețea acestor doi excepționali oameni”.

Rating: 10/10

Advertisements