Bronze exhibition in Cluj

 

 

The works of: Liviu Mocan – Circle in square, ladder in circle, Cornel Tosa – Selfrenunciacion, Mircea Roman – Human shell, Bogdan Hojbota – Lecture about the cube, Ilarion Voinea – Painter, Liviu Bumbu –

Advertisements

Scara lumii

Vernisaj: 08.04.2015, MACluj

Pornind de la ideea morții, a persisabilului și a teluricului, și țintind spre Viață, lumină și verticalitate, imaginarul lui Liviu Mocan se exprimă liber într-o nouă expoziție conceptuală intitulată Scara lumii. Materialele sunt aparent unele ale descompunerii, care ies spre cer ca dintr-un pământ uscat. Nu prin strălucire ne atrag privirile, nu printr-o frumusețe clasică. Însă mesajul lor este puternic și evident, ca și cum ne-ar purta toate suferințele și durerile. Sămânța care a căzut în(pe) pământ, răsare și luminează lumea, se metamorfozează în scări care asigură ascensiunea. Scările au fost tăiate cu ajutorul luminii și sunt mijlocul pentru a urca. Universalitatea lor este confirmată de banalitatea obiectului dar le conferă în același timp accesibilitate generală. Atunci când știi să privești dincolo de simboluri, duritatea fierului înseamnă și motiv de bucurie prin muzică. Lucrările de land-art ale lui Liviu Mocan nu sunt neapărat caracterizate de monumentalitate, ele nu îndepărtează privitorul pentru ca acesta să le observe de la distanță ci mai degrabă îl invită la dialog, la refelcție și introspecție.

 

Confesiuni +

Miercuri 4 martie a avut loc vernisajul grupului atelier+, intitulat confesiuni. E deja tradiționalul dar oferit de artiști cu ocazia sărbătorilor prin care Îl cinstesc bianual pe Creator.

Eunice Gal – In mine (tuș). Un oraș atemporal, fereastră înspre și dinspre sufletul artistului. Actualul este suprapus cu viitorul, ferestrele gotice și poarta ogivală a Casei Matei cu străzile de aur ale orașului invizibil de dincolo. Ochiul este unul prin care artistul privește dar în același timp prin care Altul ne privește.

Liviu Mocan – Autoportret ca piron (lemn, marmură, bronz). În viziunea lui Liviu Mocan toți cei prezenți la vernisaj au participat la expoziție deoarce fiecare suntem autoportrete ale Creatorului, care a spus Să facem om după asemănarea Noastră. Lucrarea prezentată este metaforă a iubirii și a  jertfei de sine. Transfigurare a triumfului pascal, realitățile solide ale Învierii sunt aduse laolaltă: lespedea albă a mormântului, crucea grea, pironul imprimat cu chipul artistului, carminul scrificial precum și mâna izbăvitoare a Mântuitorului.

Petru Leahu – Amintiri

Liviu Bumbu – Autoportret nocturn – mască

Iurie Cojocaru – Autoportret tricolor

Cale-n dar Ionatan Pirosca

Revista GRAI a lansat la Cluj calendarul pentru anul 2014 dedicat memoriei Poetului Ioantan Piroșca. Calendarul conține versuri selctate de Ioan Cioba precum și grafică de Radu Feldiorean după sculpturile lui Liviu Mocan. Acest tip de grafică a însoțit și volumul postum al regretatului poet, Trecerea prin icoană II.

Găsesc gestul revistei Grai unul deosebit, care merită remarcat. De amintit și faptul că în primul număr al revistei, închinat memoriei poetului Ioan Alexandru, Ionatan Piroșca a contribuit cu un text. Felicitări revistei Grai pentru acest gest!

Scara II

O expoziție inedită organizată de Atelier Plus a avut loc azi la Casinoul din Parcul Central. Cele opt lucrări au fost expuse pentru numai două ore, efemeritatea evenimentului artistic fiind dată de faptul că artiștii expozanți au oferit cadou respectivele lucrări participanților la vernisaj. Norocoșii au fost selectați de artiști după ce și-au exprimat opiniile asupra obiectelor expuse și au sugerat un titlu potrivit lucrării. Demersul atrage atenția asupra Darului pe care Creatorul l-a oferit omenirii și a cărui naștere o celebrăm cu ocazia Crăciunului.

Scara

Scara este o instaliaţie publică realizată şi concepută de un grup de artişti clujeni. Aceasta a fost amplasată în Turnul Croitorilor folosindu-se palierul metalic interior al construcţiei ca un plan care delimitează clar – poate chiar şi axiologic – cele două părţi ale Scării. În partea de jos, asamblajul este consituit din patru laturi (cele patru evanghelii biblice), fiecare latură având câte trei scări (cei 12 apostoli). Fiecare scară individuală este legată în partea superioară de scăriile părţii corespunzătoare, cu excepţia uneia singure, care nu îl reprezintă pe Matia ci pe Pavel (a se observa ţepuşul din călcâiul scării). Unitatea între elementele constitutive nu este astfel desăvâşită, acesta fiind un deziderat atins la nivelul următor. Având în vedere calitatea materialului (lemnul) cred că “unitate în diversitate” este o temă falsă în înţelegerea lucrării. 

Un aspect mai dificil de înţeles este lipsa sprijinirii Scării pe pardoseală. Răspunsuri precum surprinderea devenirii într-o fază avansată sau neancorarea în teluric a vieţii par nesatisfăcătoare. În Geneza dar şi în Noul Testament scara porneşte de la pământ spre cer şi nu invers. Partea de jos este despărţită de partea de sus printr-un material care sugerează impenetrabilitatea. Cu alte cuvinte, “aici” este separat de “acolo”. Cele două stări nu sunt interconvertibile iar sensul devenirii este unic. Scara de sus e perfectă, dreaptă, fără zbârcitură. Odată atinsă starea de excelsis, nu mai poate fi pierdută. Toate scările sunt acum unite într-o diademă cu irizaţii de metal preţios, neperisabil. De asemenea, perimetrul din interiorul Scării este acoperit cu iarbă proaspătă. Verdele, precum şi umezeala (prezenţa apei) sugerează într-un mod destul de evident triumful Vieţii. 
 
Lucrarea este una de excepţie şi poartă în sine un efect emoţional. Singurul neajuns este lipsa posibilităţii observării întregului. Dar poate că această fragmentare pe nivele este una care corespunde ideii din spatele proiectului. 

Photos by LiftingShadows (c) 2011