David si Mical

… a fairytale gone bad.

The fairytale

David era un tânăr “cu păr bălai şi faţa frumoasă” (1 Samuel 17:42), aşadar atrăgător din punct de vedere fizic. Era un băiat muncitor care lua în serios atât lucrurile mici, de jos (precum păscutul oilor sau dusul merindelor fraţilor lui mai mari aflaţi în luptă) cât şi cele mari, semnificative, nedându-se la o parte de la provocări (înfruntarea lui Goliat sau intrarea în slujba regelui pentru a-i cânta din harpă). Era înzestrat atât cu abilităţi fizice de bărbat puternic (ucidea cu mâinile goale fiarele sălbatice care atacau turma de oi, fie că era vorba de urşi sau de lei) dar şi cu o latură mai sensibilă, a frumosului, precum cântatul la harpă. Statutul său pentru poporul evreu, o societate pretenţioasă şi încăpăţânată, era unul de erou incontestabil: era în atenţia femeilor care îl puneau în cântecele lor spunând “David a bătut zecile lui de mii” (1 Samuel 18:7); aşadar nu oricum ci întrecându-l pe Regele Saul cu un factor de 10!

Nu e de mirare că David a intrat în graţiile Micalei, mezina împăratului. Nu era vorba doar de o pasiune ci de dragoste: Mical iubea pe David (1 Samuel 18:20) – deşi nu este consemnat, David având un loc în apropierea regelui Saul, se vedea şi avea ocazia să discute probabil cu Mical.

Relaţia lor este pusă la încercare odată cu “vremea lui Merab de a fi dată de nevastă lui David”, dar destinul este de partea lor. Merab ajunge soţia altcuiva. Povestea de dragoste dintre David şi Mical are acel iz de basm (fairytale) în care el luptă pentru ea, are de trecut o probă de foc: uciderea a 100 de filisteni. El duce această luptă, ucide 200 de filisteni şi primeşte fata regelui (he gets the girl). Din nou ni se spune că “Mical iubea pe David” (1 Samuel 18:28).

Gone

Urmează o perioadă grea pentru David deoarece Saul doreşte să-l ucidă, dar reuşeşte să fugă departe, fiind ajutat şi de Mical care minte pentru a-l scăpa. Mical este dată apoi de soţie unui om de-al lui Saul, poate şi ca o răzbunare a regelui atât faţă de David (practic îi ia ceea ce îi unea) cât şi faţă de Mical (pe care o tratează ca pe un obiect cu care face troc).

Saul moare iar David este împăratul lui Israel. Hotărăşte în cele din urmă să aducă la Ierusalim chivotul legământului, după o perioadă de ezitare ce a urmat morţii lui Uza care a pus mână pe chivot ca să nu cadă din carul cel nou. Mical a fost readusă la David, iar aceasta îl privea de pe fereastră în timpul procesiunii. David era îmbrăcat cu un efod de in şi “dansa din răsputeri înaintea Domnului”. Mical l-a dispreţuit în inima ei (2 Samuel 6:16); dar mai apoi l-a înjosit pe David, ironizându-l atunci când s-au aflat faţă în faţă: “cu câtă cinste (ironie) s-a purtat împăratul (i s-a adresat formal, printr-un termen în antiteză cu slujnicele) descoperindu-se înaintea slujnicelor supuşilor lui (adaugă supuşilor pentru a evidenţia cât mai mult prăpastia dintre cum s-a purtat David şi cum ar fi trebuit să se poarte) ca un om de nimic!” (2 Samuel 6:20). [Am auzit puţine păreri cu privire la dansul lui David, dar de obicei împotriva lui.] Ce s-a întâmplat totuşi cu Mical? Cum de a ajuns de la iubire la dispreţ?

Bad

Mai întâi despre David: a greşit el? Episodul acesta este încadrat de episodul morţii lui Uza şi întâlnirea lui David cu proorocul Natan. Dumnezeu s-a depărtat de Saul deoarece acesta nu era după inima Lui şi lucrase ca un nebun (Saul jertfeşte arderea, chiar dacă aceasta era încredinţată doar preotului – 1 Samuel 13:9, iar apoi nu ascultă porunca lui Dumnezeu de a distruge tot ce este al amaleciţilor ci ia pentru el şi oamenii lui turme de vite). Însă David se teme de Domnul – după tragedia lui Uza ezită să aducă chivotul aproape de el, considerându-se nevrednic şi umilindu-se (2 Samuel 6:9). După 3 luni însă aduce chivotul cu mare sărbătoare în Sion. Urmează extraordinara onoare pe care i-o acordă Dumnezeu şi anume aceea de a-i “întări pe vecie scaunul de domnie”. Nu cred că dansul lui David (dacă este într-adevăr rău) poate precede o asemena promisiune. Totuşi, o greşeală face şi anume îşi ia “neveste şi concubine” (2 Samuel 5:13) dar şi acestea din “popor”, neluându-şi femei străine.

Dar Mical? Nu ştim dacă perioada în care a fost despărţită de David a făcut-o să-l urască. Nu ştim nici date despre relaţia ei cu Dumnezeu. Ştim doar că îl dispreţuia şi că nu-l mai iubea pe David. Umilirea lui, arată cred din vorbele ei că nu şi-a dus până la capăt rolul de soţie – nu este ajutorul potrivit ezer kenegdo (care literal înseamnă ajutor faţă în faţă – ea îl împroşcă cu noroi după ce îi “iese înainte” 2 Samuel 6:20) şi nici nu îşi zideşte propria casă (Proverbe 14:1) – nu a priceput ceea ce a făcut David: el s-a dăruit pe sine Domnului, s-a umilit înaintea lui chiar dacă era împărat; şi câtă amărăciune exista între cei doi: David îi răspunde, prin cuvinte grele dar adevărate, că a fost ales de Dumnezeu mai “presus de casa tatălui ei”.

Ea nu îi mai aparţinea lui, nu mai alcătuiau “o casă”. Mical “fata lui Saul” (nu nevasta lui David – 2 Samuel 6:23) n-a avut copii până în ziua morţii ei. Ce trist!

Leviatan

Predator X este cel mai mare monstru marin descoperit până la această dată. Este o nouă specie de plesiozaur de 15 metri lungime, 45 de tone greutate, care a trăit în Jurasic. Capul reptilei era de două ori cât cel al unui Tyrannosaurus rex cu o forţă a muşcăturii de 15.000 de kgf. Un dinte atinge dimensiunea de 30 de centimetri. (Sursa: NewScientist). Biblia menţionează leviatanul de câteva ori, ca de exemplu în Iov 41:1 Poţi tu prinde leviatanul cu undiţa sau îi poţi lega limba cu o funie? sau în Psalmul 104:26 Corăbiile o străbat[marea],în ea se joacă leviatanul, pe care l-ai făcut Tu. Era acest leviatan o creatură mitică sau o legendă? Puţin probabil având în vedere contextul în care cartea Iov îl prezintă. Ar putea fi însă o creatură acum dispărută, care să fi  fost asemănătoare unui plesiozaur. Dar lucrurile nu ar putea fi niciodată lămurite ştiinţific deoarece nu avem detalii ştiinţifice şi nici nu cred că ar fi acesta un scop. Cert este că aceste descoperiri arată că în veremea în care a trăit Iov existau asemenea creaturi gigantice şi adaugă un plus de credibilitate istoriei lui Iov.
Photo: D’Arcy Norman via Flickr (un schelet de plesiozaur, nu cel menţionat de artiol)

Carpe diem(?)

Un sfert de viata il pierdem facand legaturi. Tot felul de legaturi intre idei, intre fluturi, intre lucruri si praf. Totul curge asa de repede, si noi tot mai facem legaturi intre subiect si predicat. Trebuie sa-i dam drumul vietii, asa cum ne vine exact, sa nu mai incercam sa facem legaturi care nu tin. De cand spun cuvinte fara sir, simt ca-mi recuperez ani frumosi din viata.

Si macar pe maica-ta n-o mai necaji cu vesti asa de proaste. -Las-o sa creada ca feciorul ei e bine sanatos si nu se teme de singuratate.  -O sa ma bucur pentru clipele astea, atat de importante, cine stie cand.

Steaua Betleemului

National Geographic propune doua alternative pentru a fi explicat misterul Stelei Betleemului. Prima este aceea ca planetele Venus si Jupiter se aflau in conjunctie in jurul anului 2 i.Hr. si datorita apropierii lor ar fi aparut ca o singura stea. A doua propunere, recomandata ca fiind mai probabila, dar in acelasi timp si mai departe de textul Bibliei, este ca de fapt au existat cateva evenimente neobisnuite reunite sub forma unei legende: alinierea dintre Jupiter, Luna si un anumit grup de stele. Istoricitatea lui Isus insa pare prezentata ca dincolo de orice indoiala.

The e-card picture created by Grzegorz Łobiński for MerryRibbon eCards.

Numerologie biblica

Conform textelor sacre din Genesa 7:12, in timpul Potopului lui Noe “Ploaia a căzut pe pământ timp de patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi.

40 [zile] = 8 x 5; in acest caz 8 [cele opt persoane prezente in arca] denota inviere si regenerare, iar 5 este harul divin.

40  = 4 x 10; cifra 4 semnifica creativitatea [Dumnezeu ii da indicatii lui Noe cum sa fie construita arca], 10 este perfectiune.

Literele alfabetului evreiesc (si grecesc) au fiecare o valoare numerica. Numerologia biblica este foarte interesanta si sunt multe studii in acest domeniu. Ceea ce am prezentat aici este mai mult o “joaca”, o deductie personala. Intodeauna am fost fascinat de numarul 40. [Potopul, in pustiu, etc]. Numerologia nu este matematica. 🙂

Photo by erix!

Dovezi indirecte ale catastrofismului biblic

Photo: Tongatapu Boulder, Matthew Hornbach, University of Texas Institute for Geophysics

Bombele vulcanice descoperite la Tongatapu, principala insula a regatului Tonga (un arhipelag de 169 de insule din Sudul Oceanului Pacific) ar putea fi dovezi indirecte ale unui eveniment catastrofic precum cel al Potopului lui Noe descris in Biblie.  Aceste uriase structuri vulcanice se afla la o departare de 400 de metri de linia tarmului. Distanta fata de tarm poate fi explicata prin actiunea unui val de tip tsunami, cauzat de eruptii vulcanice submarine, care ar fi avut puterea necesara pentru realizarea unui asemenea transport. Lantul de vulcani imers aflat la 30 km departare pare a sustine aceasta ipoteza. Mai mult, forta necesara deplasarii acestor structuri mari cat casa (la propriu) ar putea fi obtinuta prin actiunea unor mari valuri de furtuna ca acelea inregistrate in descrierea potopului lui Noe din Biblie. Ceea ce gasim scris in cartea Geneza este de-a dreptul uimitor: este o descriere in termeni simpli, usor de inteles in orice timp si orice vreme, a unor conditii care pot explica existenta acestor structuri geologice:  Geneza 7:11 În al şase sutelea an al vieţii lui Noe, în a şaptesprezecea zi a lunii a doua, toate fântânile marelui adânc au ţâşnit, iar stăvilarele cerului s-au deschis. – fantanile marelui adanc s-au deschis” – > acest eveniment a avut loc in asociere cu marii eruptii vulvanice care au cauzat valuri de tip tsunami; “stavilarele cerului s-au deschis” – > ploi masive au cazut pe pamant timp de 40 de zile si 40 de nopti.

Care ar fi fost sensul unei asemenea catastrofe? Dumnezeu a vrut sa judece oamenii de pe intreg pamantul din cauza pacatelor pe care le-au comis impotriva Creatorului lor. In cadrul iinterpretarii faptelor prin prisma unui catastrofism luminat intelegem ca Noe a facut tot ce i-a stat in putinta sa se salveze pe sine si sa-si salveze familia. Noe, ni se spune in Biblie, a reusit sa supravietuiasca si sa-si perpetueze specia, sa ofere un viitor familiei sale. In 2 Petru 2 aflam si de ce a reusit: el era un om drept.

Source: http://geology.rockbandit.net/tag/tongatapu-boulder/ and http://www.sciencedaily.com/releases/2008/09/080924185324.htm