Viaţă pe Titan?

Descoperă.ro anunţă că “pe satelitul lui Saturn va apărea viaţă”. Noi informaţii asupra mediului de pe Titan, unul dintre sateliţii lui Saturn, arată că la suprafaţa acestuia există amoniac şi gheaţă. În atmosfera lui Titan există metan şi azot. De la aceste dovezi, editoii Descoperă.ro au tras concluzia că “va apărea viaţă” pe Titan. Nu se zice când.

1. Descoperirea acestor substanţe poate fi considerat un fapt ştiinţfic. Concluzia că va apărea viaţa este mai degrabă o dorinţă decât o concluzie raţională. Ceea ce fac ei aici este un fel de dacă A atunci Z (mai degrabă decât dacă A atunci B)

2. Existenţa unor substanţe, care interacţionează sau nu între ele, nu garantează apariţia vieţii! Oamenii de ştiinţă nu au cum să ştie ce anume se va întâmpla şi când anume se va întâmpla. Nu există predictibilitate ştiinţifică în acest caz.

3. Că “NASA a adoptat la rang de certitudine” teoria că pe Titan se întrunesc condiţiile pentru apariţia vieţii nu este o chestiune ce ţine de ştinţa experimentală ci de presupunerile unor oameni de ştiinţă.

4. Până acum, în condiţii controlate în laborator de oameni de ştiinţă inteligenţi, nu a fost raportată obţinerea vieţii din non-viaţă.

5. Compoziţia mediului pre-biotic al pământului este doar o presupunere, nu există dovezi că într-adevăr mediul ar fi fost acela. Este o găselniţă pentru un start materialist al vieţii.

6. Chiar dacă compoziţia atmosferei ar fi fost cea presupusă, viaţa nu s-ar fi putut dezvolta. (MOV)

7. Viaţa nu poate apărea din non-viaţă deoarece viaţa este mai mult decât interacţiunea diferitelor forme ale materiei.

8. Originea vieţii pe pământ din materie nevie nu este o teorie falsificabilă.

9. ScienceNews, sursă a ştirii preluate de descoperă, este mai puţin entuziastă, titrând: Titan ar putea găzdui supă prebiotică.

Imaginea 1: Comparaţie într Terra şi Titan; Imaginea 2: Atmosfera pe Titan – sursa: NASA

Despre originea vietii

Descoperirea de către o cameră a Mars Rec. Orbiter a unui canion de 50 km lungime pe suprafaţa lui Marte este o dovadă în plus ca apa a existat pe Marte. Editorul ABC spune că apa este un element cheie al vieţii şi oamenii de ştiinţă folosesc dovada existenţei ei pentru a căuta dovezi pentru viaţă. Având în vedere că majoritatea oamenilor de ştiinţă nu acceptă o origine supranaturală a vieţii şi datorită faptului că până acum NU EXISTĂ nicio dovadă că viaţa ar fi apărut spontan pe Terra, aceştia speră într-o minune venită de undeva din Cosmos. Aceasta este teoria panspermiei care presupune că viaţa a ajuns pe Terra din spaţiul exterior. Desigur panspermia nu răspunde problemei originilor; tot ceea ce face este să speculeze, să adauge ambiguitate şi să plaseze căutarea răspunsului acolo unde nu avem acces.

Un nou delir cu privine la originea vieţii! Phil Berardelli scrie pentru ScienceNOW Noi nu am fi aici fără ajutorul vulcanilor. Devreme în istoria pământului erupţiile vulcanice au emis dioxid de carbon şi vapori de apă creând condiţii care au favorizat în cele din urmă fotosinteza. Ceva dovezi? Ideea asta nu este deloc nouă. Am mai atins subiectul şi cu altă ocazie…

Alţii speră însă că vor rezolva enigma aici pe pământ. Ceva mai raţional. De aceea insistă pe momentele post-formare a vieţii. De exemplu este cunoscută dilema cu care se confruntă cei care cred orbeşte într-o apariţie spontană, materială, a vieţii: cum a apărut ADN-ul care codifică formarea proteinelor când proteinele sunt necesare pentru sinteza lui? O altă notă ScienceNOW arată că o echipă de cercetători au reuşit să facă nişte hibrizi care rezolvă paradoxul. Totuşi susbstanţele indicate de ei sunt manipulate în laborator acolo unde lanţuri hibride de ADN şi ARN au putut forma lanţuri complementare acizilor nucleici prezenţi în aceea soluţie. Totuşi nu există nicio dovadă că lucrurile chiar aşa s-au întâmplat, nu există nimic care să vorbească despre originea primelor molecule de ARN, despre condiţiile existente în trecutul geologic, etc. Ei spun că ARN-ul poartă informaţia genetică dar poate şi cataliza reacţii chimice. Nici ARN-ul autoreplicator nu este o poveste nouă.
Planet Mars by jasonb42882 (flickr)
Replicaţia ADN-ului

Stiinta originilor bate pasul pe loc

ABC anunţă că viaţa pe planeta noastră ar fi putut apărea cu multe sute de milioane de ani mai repede decât se credea până acum, şi anume acum 4,38 miliarde de ani când, spune Mojzsis coautor al studiilor, “toate criteriile necesare vieţii – apă lichidă, surse de energie precum lumina solară şi cărămizile chimice de pe meteoriţi” au fost prezente pe pământ. Studiul mai spune că astfel s-ar rezolva problema “organismelor relativ complexe care există în indexul fosil între 3,5 şi 3,8 miliarde de ani în urmă”, care ar fi avut timp să evolueze.
Această “nouă” ipoteză nu aduce de fapt nimic nou. Şi cu 25 de ani în urmă se vorbea aproximativ de aceeaşi dată posibilă de la care se putea forma viaţa din supa prebiotică, şi anume 3,98 miliarde de ani. 400 de milioane de ani, dintr-o perspectivă geologică nu înseamnă totuşi mare lucru dacă avem în vedere perioada de răcire a Pamântului necesară. Pe lângă asta este puţin probabil ca Pământul să se fi răcit într-o atât de scurtă perioadă de timp (de 200 de miliaone de ani) până la temperaturi de sub 100 de grade Celsius. De asemenea de remarcat faptul că disponibilitatea energiei ultraviolete nu rezolvă de una singură apariţia vieţii din material neviu – nu există un mecanism care să poate fi responsabil de utilizarea acestei energii pentru clădirea vieţii. Iar apelul la macromolecule venite din spaţiu este doar o altă încercare de a scurta timpul pentru apariţia vieţii. De menţionat de asemenea că nu există dovezi geologice ale unei presupuse supe prebiotice şi nici ale condiţiilor reducătoare necesare în atmosfera primară. Dacă cercetători inteligenţi proiectează multe experimente care nu reuşesc să dovedească apariţia vieţii din neviaţă nu ar fi mai înţelept să credem că un Proiectant inteligent (mult mai inteligent decât oamenii) a proiectat El Însuşi viaţa?
Despre originea vieţii am mai scris aici.

Photo by efleming (flickr).


Stramosii nostri, buretii!

seaspongeMulte publicatii stintiifice online fac valuri odata cu descoperirea unui indiciu despre spongieri fosilii. Se spune ca sunt cele mai vechi animale gasite. Science now declara sec “researchers have located our missing ancestors”. Adica cercetatorii au localizat stramosii nostri care lipseau pana acum. Animalele spongioase au fost detectate cu ajutorul proteinei 24IPC care este produsa numai de aceste organisme care altfel se fosilizeaza foarte rar sau deloc neavand parti usor fosilizabile. O mare neconcordanta, semnalata si de BBC, este aceea ca planeta Pamant ar fi fost una cu climat rece; acest fapt  ii determina pe cercetatori sa-si imagineze anumite “refugii” unde viata ar fi putut exista. Evident ca astfel de lucruri nu pot fi considerate concluzii serioase de reconstituiri de paelomedii. Faptul cert este ca niste organisme, pe care le putem identifica dupa proteinele lor, au disparut in trecutul geologic. Ele nu au evoluat din nimic, aparand abrupt (adica dintr-o data) in indexul fosil, si nici nu au evoluat in ceva, intrucat au putut fi identificati drept ceea ce au fost.

Image from http://www.sxc.hu – mai mult corali 😛

ARN-ul autoreplicator si originea vietii

Science Daily anunta ca cercetatorii au sintetizat pentru prima data molecule de ARN care se pot autoreplica fara ajutorul oricaror componete celulare sau fara ajutorul vreunei proteine. Enzimele ARN participa la reactii fundamentale pentru intocmirea moleculelor de ARN. Variantele enzimelor au fost testate in laborator, sub atenta coordonare inteligenta si conforma unui plan (=metodologie) prestabilit si in conditii supervizate de catre niste ingineri inteligenti. Ni se spune ca s-a reusit izolarea unei variante evoluate de enzima.  Important este de retinut ca acea enzima de la care s-a pornit era deja capabila sa faca replicare chimica de baza.

Un citat din articolul aparut este foarte graitor: “Una dintre teoriile proeminente referitoare la originea vietii postuleaza ca deoarece ARN-ul poate functiona atat ca o gena cat si ca o enzima, ARN ar fi putut aparea inaintea ADN-ului si a proteinelor si a jucat rolul de molecula ancestrala a vietii”.

Desi pare un limbaj stiintific si nu se face referire la supranatural o astfel de afirmatie nu poate fi considerata stiinta de buna calitate intrucat face apel la o enorma credinta, nu are nicio sustinere experimentala si se supune mentalitatii filosofice apriorice (materialiste) a celor care au formulat-o.

De asemenea important de retinut ca in toate aceste experiente nu se vorbeste de viata. Este doar un experiment de biologie moleculara care arata cat de complexe sunt componentele biochimice de care viata se foloseste si cum se comporta substantele chimice. Sistemele de enzime ARN auto-replicatoare nu sunt o forma de viata.

Photo (ADN) by jurvetson (flickr)

LUCA, rod al imaginatiei disperate

LUCA, sau Last Universal Common Ancestor, este denumirea folosita de 2 cercetatori francofoni pentru un organism ipotetic, care ar fi in imaginatia celor doi intruchiparea unicului stramos al vietii de pe pamant. Desi teoriile imaginate anterior aveau in general in vedere medii fierbinti pentru aparitia vietii, noul studiu arata ca mediul in care ar fi trait LUCA era unul mai bland, de sub 50 de grade. Cercetatorii au comparat din punct de vedere genetic informatia unor categorii de organisme (plante animale bacterii) si pe baza insusirilor comune au plasmuit un organism. Ce gasim in cele de acum ca elemente comune trebuie sa fie fost candva intr-un singur organism!  Acesta, conform presupunerilor evolutioniste, ar fi avut ca purtator de informatie ARN-ul care ar fi evoluat apoi in urmasi ce au inglobat ADN. Aceasta presupunere este sustinuta de LUCA prin presupunerea ca organismul imaginar ar fi reusit sa gaseasca totusi un microclimat mai putin fierbinte in presupusul mediu initial lipsit de viata. Dupa aceea doar LUCA ar fi reusit sa-si inlocuiasca ARN-ul cu o molecula da ADN furnizata, se presupune , de virusuri. Cata rigoare stiintifica si ce verificare laborioasa a datelor observate! Asta da stiinta…
Despre originea vietii, consultati si asta.
Sursa: University of Montreal (2008, December 19). Earth’s Original Ancestor Was ‘LUCA’.ScienceDaily.

Photo: kaibara87 (flickr)

Originea vietii: rece, caldut, fierbinte

Teoria originilor este poate cel mai nesigur domeniu al cercetarii stiintifice, pentru ca nimieni nuse poate intoarce in timp pentru a sti exact cum s-au petrecut lucrurile. Oamenii de stiinta se intrec in a oferi modele experimentale a ceea ce s-ar fi putut intampla. Unele dintre acestea se bat cap in cap. De exemplu o teorie sustine ca vulcanii datorita emanatiilor fierbinti au facilitat aparitia precursorilor biotici in timp ce alta sustine la fel de (ne)convingator ca istoria aparitiei vietii a fost una rece.
Stanley Miller si Harold Urey au realizat in anii `50 celebrul experiment prin care doreau sa dovedeasca faptul ca viata poate lua nastere pornind de la elemente simple precum hidrogenul, azotul, metanul, etc si terminand cu aminoacizii, obtinuti dupa trecerea unui curent electric prin instalatia de experiment. Dincolo de presupunerile lor referitoare la compozitia atmosferei primare, la comporatrea aminoacizilor dupa formarea acestora, astazi concluziile lor sunt serios puse la indoiala. Doi dintre elevii sai au aruncat o privire asupra materialelor ramase dupa trecerea in nefiinta a cercetatorului. Ei cred ca norii de fum proveniti din eruptiile vulcanice, care trebuie sa fi fost mult mai dese in trecutul planetei noastre, au facilitat combinatia potrivita de molecule.
Particulele de praf interstelar sunt inconjurate de filme subtiri de gheata. Cercetatorii au reusit sa recreeze conditii similare in laborator si sa studieze formele pe care gheata le imbraca. Ei au fost surprinsi de frumusetea lor. In unele conditii gheata produce unele forme biomimetice (care reproduc forme ale organismelor vii) ca de exemplu forme de frunze sau viermi. Aceasta l-a condus pe cercetatorul Cartwright sa afirme ca daca se vor gasi urme in spatiu (pe Marte de exemplu) care ar putea fi atribuite unor vietati, nu inseamna ca viata a si fost dovedita ca existand pe Marte. Totusi, omul de stiinta sugereaza ca natura ar fi copiat fizica si deoarece apa sustine viata, ar fi putut fi mediul propice pentru aparitia vietii. “Este rezonabil sa ne gandim ca atunci cand a aparut viata ar fi putut folosi un container mai simplu decat membrana celulara, precum un balon de sapun, structuri care sunt asociate fumarolelor oceanice sau ghetii. Se prea poate ca precursorii vietii sa provina din spatiu, dar biochimia bazata pe carbon  a vietii de pe Pamant a evoluat aici”.
Deoarece oamenii de stiinta nu gasesc raspuns la problemele aparitiei vietii pe Pamant in situ, se reorienteaza si spun ca viata, sau precursori ai ei, a aparut undeva in spatiu. Lipsa mecanismelor “naturale” prin care viata ar fi putut aparea din componente anorganice lasa deschisa o singura posibilitate, si anume aparitia vietii pe cale “supranaturala“. Mai exact, existenta unui Proiectant al Universului si al vietii este plauzibila in acest context.
European Science Foundation (2008, November 5). Could Life Have Started In Lump Of Ice? Very Cold Ice Films In Laboratory Reveal Mysteries Of Universe. ScienceDaily. Retrieved November 6, 2008, from http://www.sciencedaily.com­ /releases/2008/11/081105083545.htm
Photo by kurisuuu