poem

eternitatea începe să se constituie
când sunt cu tine
secundele petrecute împreună umplu și hrănesc
orele, zilele, săptămânile și lunile
care ne despart
măcar dacă anii i-am putea petrece în doi,
într-unul.
ochii tăi îmi zâmbesc
imaginea ta percepută de ochii mei îngheață pe drumul ei spre creier.
vreau să te respir
inspir parfumul proaspăt al feței tale și aerul ce îmi ajunge în plămâni
mă umple de ființa ta.
îți aud vocea spintecând aerul
molatecă
și suavă
îmi cucerește auzul și îmi rezonează în inimă,
mă încâlzește
și topește gheața aciculară din vene.
buzele tale de zeiță
vreau să ne unească pe veci
și să ne atingem așa încât decorul din jurul nostru să se descompună ca în matrix.

ce repede ai plecat

no title

calc peste frunzele moarte
dar in sufletul meu e vara mereu.
istanbul.

calc peste suflete moarte
dar in vara mea sunt frunze mereu.
istanbul.

calc peste vara mea
dar in sufletul meu e moarte mereu.
istanbul.

calc peste moartea mea
dar in vara mereu e sufletul meu.
istanbul.