Pan Cogito

În copilăria mea nicio ţară nu îmi plăcea mai mult ca Polonia. Pe faianţa din bucătarie aveam un autocolant ce reprezenta două mere mari şi frumoase, galbene pe-o parte şi roşii pe cealaltă. Îl primisem de la nişte polonezi care treceau prin ţara noastră. Tot de la o maşină cu număr de Polonia am primit o machetuţă (=maşinuţă) mică şi albastră pe care o duceam peste tot cu mine şi care era maşinuţa mea norocoasă. Se înţelege că în perioada comunistă pre-decembristă acestea două, autocolantul şi maşinuţa, erau adevărate comori.

Institutul Polonez din Bucureşti este cred cel mai activ centru-promotor al unei culturi străine în România şi are cel mai semnificativ impact (blog aici). De câţiva ani urmăresc (şi particip la) evenimentele organizate. Dintre cele mai interesante au fost seara de muzică poloneză de la Teatrul Naţional Cluj-Napoca şi Expoziţia de caricaturi “Polonia vs. Crihană”. Săptămâna aceasta a avut loc un eveniment pe care l-am ratat de puţin (poze aici) dar m-am întors a doua zi pentru a-mi lua exemplarul din Pan Cogito de Zbigniew Herbert, unul dintre poeţii mei favoriţi (polonezi). Mai demult am încercat o traducere din Szymborska, nu ştiu câte de bine a ieşit. 😛

credit foto: Mira Marincaş

Deşi prezentarea grafică a volumului apărut la Paidea lasă puţin de dorit, sunt bucuros că această traducere există (necunoscând limba polonă). Neajunsurile au fost risipite de cadoul special din partea Institutului şi anume un Pan Cogito vorbit, o carte audio în lectura lui Marcel Iureş pe un fundal sonor muzical foarte potrivit. Este fără îndoială o interpretare de excepţie, aproape o piesă de teatru, un one-man-show magic care îţi provoacă imaginaţia.

Rating 9/10