Scheletul unui dinozaur (de Wislawa Szymborska)

Iubiţi Fraţi,
vedem aici un exemplu de proporţii nefericite:
scheletul dinozaurului se înalţă în faţa noastră

Dragi Prieteni,
la stânga, o coadă spre un infinit,
la dreapta, un gât înspre altul
Vrednici Camarazi,
la mijloc, patru labe împotmolite în mâl
sub un morman
de cadavru
Graţioşi Cetăţeni,
natura nu face greşeli, dar îşi găseşte plăcerea în farse:
vă rog să remarcaţi acel cap mic şi nostim
Doamnelor şi Domnilor,
acest cap mic nu putea să prevadă nimic
şi de aceea aparţine unei reptile extincte
Respectată Adunare,
creier mult prea mic, apetit mult prea mare,
mai degrabă un somn prostuţ decât o frică înţeleaptă
Onorabili Oaspeţi,
în această privinţă noi suntem în formă mult mai bună,
viaţa este frumoasă şi pământul este al nostru
Distinşi Delegaţi,
cerul înstelat deasupra trestiei gânditoare,
legea morală intr-însă
Excelenţă Comisie,
a izbutit odată
şi poate că numai sub acest soare
Consiliu Cârmuitor,
ce mâini agile,
ce buze elocvente,
ce mult cap pe umeri
Autoritate Supremă,
ce responsabilitate în loc de o coadă

(c) Traducerea LS, 2009

Ipocrizie din partea librariilor clujene?

S-au spus şi scris multe prostii în mass media de la noi în legătură cu premiul Nobel acordat de curând Hertei Muller (“Nobel pentru România” – a fost titrat într-o ediţie de seară a unui jurnal, ca să dau un singur exemplu).

Adevărul de seară anunţa în ediţia din 9 octombrie că volumele scriitoarei germane nu se (mai) găsesc în librăriile clujene dar că acestea vor trece de la  “reduceri la bestseller“, librăriile făcând comenzi la editurile din ţară şi străinătate pentru a-şi reface stocurile. Cu toate acestea am fost surprins de declaraţia unui reprezentant al firmei Cărtureşti care a spus că este o ipocrizie din partea clujenilor care “vor cumpăra cărţile autoarei datorită premiului şi nu pentru că i-ar cunoaşte valoarea literară“.

Cred că o asemenea declaraţie este neprofesionistă (să-ţi jigneşti propriii clienţi) şi ar putea trece ca o ofensă adusă cititorilor clujeni. Mai mult, miroase şi a auto-incriminare: nu este o ipocrizie din partea librăriei că a vândut cărţile Hertei Muller la reducere, cu pretul unui pachet de biscuiţi dar că acum le vor aduce chiar şi din Gemania (şi le vor vinde la 50 lei dacă ar fi să credem ceea ce scrie ziarul)? Oare cine nu i-a recunoscut valoarea literară atunci când i-a vândut cărţile cu 4,99? Eu zic că merge foarte bine metafora biblică în care unul încearcă să scoată paiul din ochiul altuia şi când colo el are o bârnă în al lui.