Scara

Scara este o instaliaţie publică realizată şi concepută de un grup de artişti clujeni. Aceasta a fost amplasată în Turnul Croitorilor folosindu-se palierul metalic interior al construcţiei ca un plan care delimitează clar – poate chiar şi axiologic – cele două părţi ale Scării. În partea de jos, asamblajul este consituit din patru laturi (cele patru evanghelii biblice), fiecare latură având câte trei scări (cei 12 apostoli). Fiecare scară individuală este legată în partea superioară de scăriile părţii corespunzătoare, cu excepţia uneia singure, care nu îl reprezintă pe Matia ci pe Pavel (a se observa ţepuşul din călcâiul scării). Unitatea între elementele constitutive nu este astfel desăvâşită, acesta fiind un deziderat atins la nivelul următor. Având în vedere calitatea materialului (lemnul) cred că “unitate în diversitate” este o temă falsă în înţelegerea lucrării.

Un aspect mai dificil de înţeles este lipsa sprijinirii Scării pe pardoseală. Răspunsuri precum surprinderea devenirii într-o fază avansată sau neancorarea în teluric a vieţii par nesatisfăcătoare. În Geneza dar şi în Noul Testament scara porneşte de la pământ spre cer şi nu invers. Partea de jos este despărţită de partea de sus printr-un material care sugerează impenetrabilitatea. Cu alte cuvinte, “aici” este separat de “acolo”. Cele două stări nu sunt interconvertibile iar sensul devenirii este unic. Scara de sus e perfectă, dreaptă, fără zbârcitură. Odată atinsă starea de excelsis, nu mai poate fi pierdută. Toate scările sunt acum unite într-o diademă cu irizaţii de metal preţios, neperisabil. De asemenea, perimetrul din interiorul Scării este acoperit cu iarbă proaspătă. Verdele, precum şi umezeala (prezenţa apei) sugerează într-un mod destul de evident triumful Vieţii.

Lucrarea este una de excepţie şi poartă în sine un efect emoţional. Singurul neajuns este lipsa posibilităţii observării întregului. Dar poate că această fragmentare pe nivele este una care corespunde ideii din spatele proiectului.