6 Strategii dracesti (V)

25. […manusrcis intrerupt…]

26. Falsitatea reciprocă a altruismului este atunci când unul renunţă la anumite avantaje personale doar pentru a dovedi că este altruist şi nu pentru ca alţii să se bucure de ele.

27. Când credem că lucrurile sunt oricum deja scrise, importanţa rugăciunii tinde spre zero: o rugăciune ascultată se referă la lucruri intamplate “oricui” iar o rugăciune neascultată s-a dovedit a fi fără rost.

28. Omul poate fi legat de lume; experienţa lui de o viaţă îl poate convinge că aici e locul lui şi că raiul poate fi adus pe pământ.

29. Dumnezeu a creat o lume periculoasă pentru că recurgerea la curaj sau laşitate tezeşte oamenii din toropeala morală. Emoţia fricii nu este păcat dar actul laşităţii forţează omul să gândească scenarii imaginare a ceea ce se poate întâmpla mai rău şi să nu simtă că există ceva pe care se poate baza în afară de curajul dat şi puterea lui.

30. Faptele fizice sunt reale iar cele spirituale sunt doar subiective.

Advertisements

6 Strategii dracesti (IV)

19. Dumnezeu – şi de fapt nimeni – nu poate să iubească. Dar nimeni nu ştie ce urmăreşte de fapt Dumnezeu, de aceea se acceptă tacit ca El ar iubi.

20. O căsătorie convenabilă (adică una cu potenţial spiritual, fericită şi fertilă) poate fi pângărită de modul în care societatea defineşte gustul sexual la un moment dat prin artă, modă, reclame, muzică. Rolul ochiului e mare, iar pretenţiile imposibile.

21. Omul nu poseda nimic în sens absolut.

22. Mândria spirituală şi vanitatea socială sunt sentimente de care dracii se pot folosi pentru a corupe un credincios.

23. O altă strategie: perceperea ritmicităţii vietii drept rutină şi reticenţă la nou.

24. […manusrcis intrerupt…]

6 Strategii dracesti (III)

13. Omul poate fi convins de o suferinta imaginară astfel că se autocompătimeşte şi trăieşte în imaginar. El nu va mai acţiona. Durerile sau placerile reale însa nu vor face decat să-l apropie de Dumnezeu.

14. Darul smereniei poate fi alterat fie prin credinţa că aceasta înseamnă să ai o părere proastă despre sine, despre talente şi caracter fie transformând-o în trufie.

15. Omul trebuie să trăiască preocupându-se de prezent sau de veşnicie. Gândul la viitor (fie că e o speranţă sau o teamă) este ceva spre necunoscut, deci ireal. Este de asemenea irosirea vieţii.

16. Omul poate fi ţinut departe de Dumnezeu fiind mereu în căutatea unei biserici care i se potriveste: este receptiv la orice tip de hrană spirituală, e capabil să extragă din orice ceva.

17. Lăcomia nu se referă numai la excese. Şi atenţia exclusivă pentru anumite delicatese şi fineţuri poate fi un tip de lăcomie.

18. Dumnezeu ne vrea fie abstinenti fie monogami. Privirea căsătoriei drept consecinţa îndrăgosteli face ca: a) cei care nu au darul celibatului să privească drept  josnică ideea de a te căsători din alte motive ca îndrăgosteala   şi b) orice patimă, orice sentimente vor fi considerate drept “dragoste” şi vor fi folosite pentru a justifica orice căsătorie.

6 Strategii dracesti (II)

7. Omul nu trebuie să creadă în existenţa dracilor. Cu cât mai neverosimil se vorbeşte de ei şi sunt înfăţişaţi, cu atât mai bine.

8. Dumnezeu nu asimileaza omul credincios, nu il striveste cu prezenta lui irezistibila ci vrea ca vointa sa I se supuna de bunavoie.

9. Plăcerile au fost ideea lui Dumnezeu. De aceea oamenii trebuie corupţi să o obţină în măsuri şi moduri pe care El le-a interzis.

10. Prieteniile rele strică obiceiurile bune. Aşa că un credincios trebuie să ştie care din amicii săi sunt încuiaţi, puritani şi că e demodat să nu ai prieteni lumeşti şi să nu faci ce fac ei, să nu mergi unde merg ei şi să nu vorbeşti aşa cum fac ei.

11. Bucuria şi buna-dispoziţie nu sunt armele diavolului. Însa glumele proaste, vulgare şi lipsa de seriozitate da.

12. Credincioşii pot fi ţinuţi departe de Dumnezeu dacă duc o viaţă formală de creştini sau dacă trăiesc lipsa pocăinţei concrete prin existenţa unui sentiment vag şi nedefinit de vinovăţie. Nu trebuie comise păcate mari, spectaculoase, pentru ca omul să se departeze de EL; sunt suficiente şi cele mici. La asta contribuie şi pierderea timpului, atunci când nu faci nici ce trebuie şi nici ce-ţi place; se numeşte irosirea vieţii.

6 Strategii dracesti (I)

În ceea ce urmează voi prezenta un rezumat al strategiilor drăceşti aşa cum le-a scris Zgândârilă nepotului său Pelinişor, în încercarea lui (eşuată) de a face din nepotul său un drac eficient în a abate credinciosul de la Credinţă. Vor fi 30 de principii, prezentate câte 6 în 5 duminici. (Adaptare din “Scrisorile lu Zgândărilă” – Logos 1993; volumul a apărut şi la Humanitas sub titlul “Sfaturile unui diavol batran catre unul mai tanar”, în colecţia Înţelepciune şi credinţă şi în Humanitas Multimedia).

1. Atenţia omului trebuie focalizată pe cotidian, pe obisnuiţă, pe experienţă imediată şi pe senzaţii. De aceea, el trebuie îndemnat să nu studiieze ştiinţa sau logica. Omul trebuie invăţat că viaţa înseamnă numai aici şi acum.

2. Defocalizarea omului de pe Biserică, pe biserică adică pe enoriaşii banali, oameni cu defecte supărătoare cum ar fi: cântatul fals sau ghetele scârţâitoare sau hainele scoase de la naftalina. Focalizarea trebuie îndrumată pe detalii banale, pe clădire nu pe Trup.

3. Scoaterea din vedere a nevoilor mărunte, zilnice, concomitent cu neacceptarea unor ticuri şi focalizarea pe lucruri aşa-numit spirituale, nu pe nevoile persoanelor din casa ta; identificarea unor greşeli sau obiceiuri supărătoare, certuri zilnice pe subiecte inofensive care fac din ţânţar armăsar.

4. Îndemnarea credinciosului la o rugăciune mecanică repetitivă în care voinţa şi inteligenţa nu sunt implicate. Trebuie cultivat sentimentul adresării rugaciunii, şi nu a Prezenţei Lui ci a unei imagini virtuale, a unui crucifix legat de perete.

5. Omul n-ar trebui să afle că nu de suferinta “de o clipă” trebuie să fugă ci de o viaţă îmbelşugată care i-ar putea pricinui suferinţa eternă.

6. În om există bine şi rău: binele trebuie să se răsfrângă în zonele imaginaţiei şi nu spre centrul fiinţei.

-va urma-