Pentru anul acesta mi-am propus să nu ratez filme japoneze, scandinave, româneşti, scurt metraje româneşti şi documentare. Ce mi-a iesșit:
1. Outrage – Takeshi Kitano – 2010
Un film de acţiune despre confruntările din interiorul mafiei japoneze, yakuza.
2. Samsara – Ron Fricke – 2012
Un film orienatal, cu mesaj spiritual şi religios. Imagini superbe cu locuri naturale dar şi scene cu locul pe care îl are omul în acest sistem. Şi cu influenţele rele pe care le-a generat.
3. Much Ado For Nothing – Joss Whedon – 2012
Mi-a placut foarte mult acest film alb/ negru. Desi mi-a luat putin timp sa intru in atmosfera filmului (replicile anacronice) a meritat din plin: scene super haioase dar si drama autentica. Adica atmosfera shakespeariana.
4. Shin-Sae-Gye – Park Hoon-jung – 2012
Film de acţiune cu mafia coreană, cu final neaşteptat (pentru unii).
5. Dansând pe cioburi – Marek Ťapák – 2012
Un film despre dans, susţinut de JTI. Muzică şi dansuri tradiţionale, într-un tărâm de basm. Deloc plictisitor şi o bună reclamă ţării pe care îl reprezintă. Nu am înţeles totuşi inserţia tango-ului şi nici cele câteva secne de nud – mi s-au părut cam comerciale.
6. Domişoara Christina – Alexandru Maftei – 2013
*vezi review
7. Taped – Diederik Van Rooijen – 2012
O poveste palpitantă despre nedreptate și dragoste. Doi soți aflați într-o ultimă vacanță împreună în încercarea de a-și salva căsnicia, înregistrează întâmplător o crimă. Raportarea lor unul la cellalt se va schimba radical…
8. Searching for Sugar Man – Malik Bendjelloul – 2012
Chiar și cu atâtea imagini, documentarul pare absolut neverosimil. La fel cum pare și faptul că m-am întâlnit prin Cluj cu o prietenă care l-a întâlnit pe Rodriguez.
9. Cartea Apocalipsei – Kim Ji-woon, Yim Pil-sung – 2012
Trei metafore pentru viitorul subru care poate pune capăt omenirii: pandemie, inteligență artificială, extratereștrii.
10. Corabia lui Tezeu – Anand Gandhi – 2012
Trei povești profunde care se împletesc armonios. Chiar dacă filmul are 140 de minute nu m-am plictisit deloc deși pot să spun că putea fi și mai scurt pentru același mesaj/ impact. Cine suntem de fapt? Dualism vs monism. Trup, suflet. Credință.
11. Ceasul rău, pisica neagră – Rikiya Imaizumi – 2012
Japan! 130 de minute de feerie. Și doar să o privesc pe Sayo și tot a meritat fiecare clipă…
12. Data expirării – Kenya Marquez – 2011
Un film mai slăbuț, previzibil, puțin amuzant.