Dor ciudat

 

via bookexpress

Doamne Dumnezeule, viața e un iad

–          Am venit la masa dumneavoastră pur și simplu pentru că mi-ați părut foarte singur. Aveți o față foarte sensibilă.

–          Mi-ar fi plăcut să ma inviți la masa ta.

–          Da, și eu m-am gândit la aceasta însă mi-am spus că nu aș vrea să crezi despre mine că sunt prea curajoasă în astfel de circumstanțe.

–          În timp ce mi-am continuat plimbarea încercam să mă consolez convingându-mă că oricum nu aș fi făcut altceva să deranjez lectura ta.

–          Aș fi dorit să te așezi lângă mine. Am fi putut citi împreună.

–          O, dacă ai știi cât de mult mi-aș fi dorit să mă chemi lângă tine. Dar până la urmă privirea ta de doar o secundă a fost de ajuns să îmi salveze ziua. În seara aceea singurii mei prieteni au fost JD Salinger și Pink Floyd.

 

Susțin că iadul este calvarul de a nu fi în stare să iubești.

disclaimer: acesta este un text intertextualist.

 

A day in Bruxelles