Despre originea vietii

Descoperirea de către o cameră a Mars Rec. Orbiter a unui canion de 50 km lungime pe suprafaţa lui Marte este o dovadă în plus ca apa a existat pe Marte. Editorul ABC spune că apa este un element cheie al vieţii şi oamenii de ştiinţă folosesc dovada existenţei ei pentru a căuta dovezi pentru viaţă. Având în vedere că majoritatea oamenilor de ştiinţă nu acceptă o origine supranaturală a vieţii şi datorită faptului că până acum NU EXISTĂ nicio dovadă că viaţa ar fi apărut spontan pe Terra, aceştia speră într-o minune venită de undeva din Cosmos. Aceasta este teoria panspermiei care presupune că viaţa a ajuns pe Terra din spaţiul exterior. Desigur panspermia nu răspunde problemei originilor; tot ceea ce face este să speculeze, să adauge ambiguitate şi să plaseze căutarea răspunsului acolo unde nu avem acces.

Un nou delir cu privine la originea vieţii! Phil Berardelli scrie pentru ScienceNOW Noi nu am fi aici fără ajutorul vulcanilor. Devreme în istoria pământului erupţiile vulcanice au emis dioxid de carbon şi vapori de apă creând condiţii care au favorizat în cele din urmă fotosinteza. Ceva dovezi? Ideea asta nu este deloc nouă. Am mai atins subiectul şi cu altă ocazie…

Alţii speră însă că vor rezolva enigma aici pe pământ. Ceva mai raţional. De aceea insistă pe momentele post-formare a vieţii. De exemplu este cunoscută dilema cu care se confruntă cei care cred orbeşte într-o apariţie spontană, materială, a vieţii: cum a apărut ADN-ul care codifică formarea proteinelor când proteinele sunt necesare pentru sinteza lui? O altă notă ScienceNOW arată că o echipă de cercetători au reuşit să facă nişte hibrizi care rezolvă paradoxul. Totuşi susbstanţele indicate de ei sunt manipulate în laborator acolo unde lanţuri hibride de ADN şi ARN au putut forma lanţuri complementare acizilor nucleici prezenţi în aceea soluţie. Totuşi nu există nicio dovadă că lucrurile chiar aşa s-au întâmplat, nu există nimic care să vorbească despre originea primelor molecule de ARN, despre condiţiile existente în trecutul geologic, etc. Ei spun că ARN-ul poartă informaţia genetică dar poate şi cataliza reacţii chimice. Nici ARN-ul autoreplicator nu este o poveste nouă.

Planet Mars by jasonb42882 (flickr)

Replicaţia ADN-ului

Cati oameni o duc mai rau ca tine?

FAO, Organizaţia pentru Alimente şi Agricultură, a dat publicităţii noua estimare a numărului de persoane care  suferă de foame în 2009: 1,02 miliarde de oameni! Dacă ai ce să mănînci şi ai apă potabilă la discreţie poate este timpul să conştientizezi situaţia foarte bună în care te găseşti, să începi să fii mulţumitor lui Dumnezeu şi să încerci să risipeşti cât mai puţin. Datorită lui Dumnezeu ai acces la hrană şi apă deoarece El poartă de grijă creaţiei Sale.  Şi până la urmă de ce ar fi accesul la hrană un drept al tău?

Sunflower bread photo by foéÖþoooey (flickr).

Flori de inaltime

Câteva specii de flori de pe Bucegi, cota 2200, cu urcare din Buşteni- datorită condiţiilor de mediu mai aspre acestea nu cresc mult dar sunt intens colorate.

*Rhododendronul cu altă ocazie, sorry.

Liviu Mocan – Decalog

 

 

John Schlitt – No Doubt

După insistenţe asupra programului convertor de clipuri, am reuşit să finalizez povestea…. aşa că, mai jos este singurul clip pe care l-am filmat la concertul din 15 iunie. Aş fi vrut să am şi Wake the dead sau He came, He saw dar eram ocupat cu altceva. 😛

John Schlitt la Cluj – very plugged in!

Faptul că un oraş ca al nostru nu are un “palat al culturii” sau o “polivalentă” s-a răsfrânt şi asupra concertului lui John Schlitt: Filarmonica Cluj a avut repetiţii azi, acest lucru determinând întârzierea instalării scenei şi implicit ora demarării concertului. (Spun asta pentru cei care nu ştiu de ce s-a întârziat atât). Dar cred ca veţi fi de acord cu mine că a meritat din plin aşteptarea! Cei de la Aercurat au deschis seara cu un mini-recital de 4 piese şi au captat mare parte a publicului. Însă implicarea totală a sălii a avut loc odată cu intrarea în scenă a lui John, un artist de calibru care şi-a dedicat vocea spre a-L slăvi pe Domnul său, Isus Cristos. Timbrul său vocal este de-a dreptul fantastic şi eu îl încadrez  în aceeaşi tipologie ca cele ale lui D.C. Cooper şi Andre Matos. Au cântat şi câteva piese mai lente dar cele care au captat publicul au fost piesele mai hard, care au făcut sala să vibreze. Organizarea a fost în regulă, inclusiv prin surpriza de la final când celor de pe scenă li s-au oferit steagurile tricolore naţionale. Publicul a fost şi el la înălţime şi ajungând fără îndoială la inima lui John – la două bisuri este greu de crezut altceva.

* Până reuşesc cu procesarea clipului, nu uitaţi de Save Me.

John Schlitt la Cluj – Seara acustica

În seara zilei de 14 iunie 2009 a avut loc la restaurantul Sun Garden din Turda concertul acustic susţinut de John Schlitt, ex-solistul formaţiei Petra. A cântat câteva piese, cea mai cunoscută dintre ele fiind Beyond Belief, dar a avut şi o mărturie personală. Mai jos puteţi vedea câteva fotografii de la eveniment, alături de Schlitt mai apărând şi bassistul trupei Adahl, Anders Mattisson.

* mai sus – clipul Save me.

Legatura evolutiva dintre pasari si reptile a zburat pe geam

Conform unui studiu efectuat de o echipă de cercetători de la Universitatea de Stat din Oregon şi publicat de Journal of morphology, sub emblema Wiley, presupusa legătură evolutivă dintre păsări şi dinozauri este serios pusă la îndoială. Studiul arată că “poziţia femurului şi a musculaturii păsărilor este critică pentru funcţionarea plămânilor, ceea ce le asigură suficientă capacitate pulmonară pentru zbor”. Animalele terestre au un femur mobil, însă păsările  au femurul relativ fix, bine fixat de încheietură şi muşchi. Această configuraţie unică este esenţială pentru respiraţia păsărilor, datorită particularităţilor  respiratorii (existenţa sacilor aerieni). Animalele terestre, (chiar dacă ar fi avut un asemenea sac aerian care să conteze pentru demonstrarea descendenţei păsărilor din dinozaurieni), pe baza trăsăturilor femurului arată că acel presupus sac aerian nu le-ar fi folosit la nimic. Ar fi fost total nefuncţional. Relaţia surprinzatoare arată că păsările nu pot fi descendenţi ai dinozaurilor teropozi. Cercetătorii propun desigur tot o alternativă evolutivă şi anume că dinozaurii şi păsările de fapt au avut un strămoş comun. După opinia mea, păsările constituie un grup relativ omogen de organisme care sunt izolate filogenetic de restul vertebratelor. Au caracteristici unice în ceea ce priveşte adaptările speciale co-dependente de zbor şi respiraţie. Penele de asemenea sunt structuri întâlnite doar la păsări şi apar practic abrupt şi de nicăieri (filamentele adesea citate ale dinozaurilor de tipul raptorilor nu pot fi considerate precursori ale penelor). Sau poate că totuşi nu chiar de nicăieri ci de la un Proiectant inteligent. Această configuraţie şi codependenţă a femurului şi sistemului respirator sunt un exemplu de compexitatea ireductibilă care nu ar fi putut apărea prin modificările incrementale propuse de evoluţionişti. Dacă până în prezent aveam dovezi fosile clare împotriva descendenţei păsărilor din dinozauri, la aceastea se adaugă dovezi anatomo-fiziologice ale păsărilor actuale. Predicţia mea este că pe viitor aceastea se vor înmulţi, concomitent cu scenariile fanteziste şi iraţionale ale teoreticienilor evoluţionişti care nu vor avea niciun suport fosil sau viu pentru a-şi susţine poziţia.

Sursa: ştire aici.

O fotografie edificatoare găsiţi pe canalul flickr a OSU.

Pestii din Somes

Am fost puţin surprins să văd în Someş acest banc de peşti – cleni şi mrene. Se pare că valea Someşului este totuşi mai curată… Este foarte relaxant să priveşti jocul acestor peşti în apă, orientarea ordonată a lor şi aproximativ identică în cadrul bancului.

Peştii sunt nişte vertebrate extrem de bine proiectate mediului în care trăiesc: corpul fusiform îi avantajează să se deplaseze în apă, vezica înotătoare le facilitează plutirea, corpul este acoperit cu un mucus care le uşurează de asemenea deplasarea în mediul acvatic, linia laterală are rol senzitiv în recepţionarea datelor din mediul înconjurător şi transmiterea acestora către creier cu ajutorul mijloacelor nervoase specifice, coloraţia corpului (a solzilor) este una de camuflaj, aceasta variind în funcţie de mediu datorită adaptabilităţii organismului, adaptabilitate asigurată de flexibilitatea genică înscrisă în genomul animalului.

Centaurus A

Centaurus A este cea mai apropiată galaxie gigant de noi aflată la o distanţă de 13 milioane de ani lumină. Este o galaxie eliptică, cu o gaură neagră de 100 de milioane de mase solare. Galaxia cuprinde stele din Populaţia II, adică stele care au în componeţă metale într-o proporţie de o sutime din procentul care există în soare (2%). În rest sunt prezente hidrogenul şi heliul.

Credit imagine: ESO/IDA/Danish 1.5 m/R. Gendler, J.-E. Ovaldsen & S. Guisard (ESO)