Agnus Dei

Piesa Agnus Dei are aproape pe tot parcursul ei parte de o atmosferă apăsătoare, întunecată și neprimitoare, întocmai ca încăperile obscure și reci ale unei mănăstiri. Aici zidurile ascund un secret teribil deoarece un nou născut a fost ucis. Se întâlnesc aici dramele a trei femei de care destinul nu a avut grijă. Atât maica superioară, care oricât de credibilă este evident că ascunde ceva, cât și doctorul psihiatru, încrezătoare în sine și preocupată de soarta pacientei, sunt femei care au eșuat în plan familial și în plan spiritual. Psihiatra s-a despărțit definitiv de calea credinței în Dumnezeu încă din copilărie atunci când cea mai bună prietenă a ei a fost ucisă de șoferul neatent al unui camion. S-a refugiat în muncă, în psihanaliză, încercând să înțeleagă ființa umană – o meserie pe care o face foarte bine. Dar cum se face că logica elimină din sufletul uman și acei puțini stropi de lumină care vorbesc despre Dumnezeu? În orice caz, știința și credința nu sunt mutual exclusive. Uneori ateii ar da orice ca să aibă un înlocuitor pentru cele trei cuvinte Dumnezeu te iubește, spune psihiatra. Maica superioară și-a pierdut familia și apoi și credința în Dumnezeu. Insă aceasta din urmă a fost restabilită definitiv atunci când a auzit o tânără fată cântând. Era nepoata ei, adusă de mama ei (sora maicii superioare) la mănăstire după o copilărie groaznică, plină de abuzuri și privațiuni. Nu se știe cine este tatăl copilului ucis… dar cine să fie ucigașa? Sau a fost o minune?

Într-un fel piesa psihologică a lui Pielmeier m-a făcut să ma gândesc la drama lui Emil Isac, Maica cea tânără.

Rating: 9/10

Bienala Nationala de Arhitectura

Multe proiecte deosebit de interesante la Bienala Națională de Arhitectură, în special cele de reabilitare clădiri istorice sau conversie funcțiune clădiri. Mi-au plăcut și proiectele scenografice ale Irinei Moscu pentru spectacolele Incendii și Camera albastră.

Impresionant proiectul de recuperare tipologică de la Cetate prin care o potcovărie părăsită și dărăpănată a fost transformată într-o capelă privată. Am interpretat-o ca o contra-metaforă răspuns la fenomenul de amploare occidental prin care clădirile monument ale bisericilor își pierd funcția spirituală și sunt transformate în restaurante sau biblioteci.

Campionatul National de Lupte

Rareș Chintoan este din nou Campion Național la Lupte Libere. (A câta oară?) A primit și trofeul Simon Ladislau. Rareș are în palmares un titlu de vicecampion mondial la juniori, două medalii de bronz europene și trei participări la Olimpiadă. Mai jos puteți vedea câteva imagini de la Sala Sporturilor din Cluj (14 feb 2015) precum și una dintre luptele sale.

Mi-au plăcut și luptele între fete care mi s-au părut destul de spectaculoase. Am remarcat de asemenea și regula video – dacă o echipă nu este mulțumită de decizia arbitrilor, poate face challange video pentru rejudecare, aruncând un zar pe terenul de joc (vezi ultima imagine).

 

(c) Liftingshadows, 2015 – pozele pot fi folosite cu indicarea sursei.

We need respect for the Human being

I did not get to see Stockholm at TIFF last year (the movie eventually  won the festival) and I wanted to wait to see it on big screen. This happend yesterday and it was worth to wait. The movie is somewhat minimalist, with only two actors, good conversation, great music soundscapes and an intriguing resolution. You can actuallly foresee the ending from about the moment on the couch when the girl tries to say something dark about herself and her unhappy past. But that does not happen. But then there are the pills.

I could not really say what is the Director’s intention – with all the postmodern conditions – but this is what the film said to me: we live in the world of no true respect to human rights and desires; there are no morals that individuals respect; hedonism is what drives our egocentristic society; sexual immorality is one of the majore impulses of the young generation. He is only interested to satisfy his desires, he does what he wants without thinking about the consequences of his actions. She is lonely and unloved. It is impossible to me not to think of Blackfield’s song about our generation…

Ultimul volum de poezii al lui Nichita

NSÎn luna august a anului 1982, Nichita Stănescu era încununat la Festivalul Internațional de Poezie de la Struga cu premiul Cununa de aur. În octombrie a aceluiași an se întoarce în Iugoslavia pentru a i se edita un volum de versuri în continuarea evenimentelor din august, ocazie cu care Poetul găsește însă că este prea puțin să ofere doar o selecție din poeziile deja publicate. El începe să scrie poezii noi, în număr de 33, dintre care 25 au ca muză sculpturile lui Bogdan Bogdanovici. Acestea sunt în același timp o continuare a volumului Belgradul în cinci prieteni publicat în 1971 – care marchează prietenia dintre Nichita și sîrbi – dar și o continuare a volumului Noduri și semne, în special prin tematica acestuia: cuprinde destule poezii întunecate, despre moarte și chiar premonitorii. Oase plângând este așadar ultimul volum antum de versuri. Pe lângă cele 33 de poezii, volumul cuprinde câteva fotografii inedite precum și patru texte de Adam Puslojici, Ioan Flora, Srba Ignatovici și Marian Mincu. Tirajul în care a apărut a fost extrem de redus, poetul aducând în țară numai câteva exemplare. Cartea a apărut în colecția Revistei LUMINA, probabil în timpul vizitei lui Nichita. Este greu de crezut că poeziile au fost publicate întâi în revistă și numai după aceea în volum separat. Cert este că în același an, 1982, apar și în revistă alături de alte materiale, într-o producție de 104 pagini. Coperta înfățișează sărutul brîncușian.

Rating: 10/10

Field Notes

I’ve  just received this nice note book from a friend (thanks @Duva). I love to make lists so I came up with these headings: Plays seen at the theater, Bistros/ coffees/ restaurants I went to, Sport events I participated, Books that I bought (I hope to limit this list) and Place I visited. Any other ideeas?

fn