Cei 14 douămiicinsutari

În perioada 5-26 august 2023, pe parcursul a 6 zile minunate am realizat în doi ascensiuni la cele 14 vârfuri de peste 2500m din Carpații nostri. Am avut parte de vreme foarte bună și ne-am bucurat de fiecare munte în parte.

Am realizat trasee însumând 120 km, cu +9250m elevație într-un timp de 35 ore (fără a contabiliza aici si pauzele). Detaliile sunt disponibile pe strava. Check it out.
https://www.strava.com/athletes/24270583

Ne-au plăcut majestuozitatea Făgărașilor, cu zona alpină emblemă Călțun, măreția crestelor spre Moldoveanu și masivitatea Darei, peisajele tipice din Retezat, lacurile Parângului, platoul horstului Bucegilor, joaca nestingherita a puilor de marmotă, apa rece de izvor. Pentru toate suntem recunoscători.

Echipament: încălțăminte de alergare montană cu amortizare și protecție deget mare, nongoretext, cu talpa aderentă Vibram/ pantaloni scurti si șosete de compresie sau pantaloni lungi de munte/ gaitere de alergare (mici) – au fost deosebit de utile pt ca au împiedicat patrunderea in pantof nu doar a pietricelelor dar si a prafului/ tricou material sintetic insotit de mâneci de compresie (acestea sunt utile atat pt incalzire cat si ca protectie antisolara)/ geacă ușoară de vant si ploaie/ polar subtire/ ghiozdan de alergare 3-4l/ recipente pentru lichide insumand minim 1.5 litri.

Aplicații folosite: Munții nostri, Locus, Osmand, GMaps. Adi a facut chiar trasee gpx pt a ne familiariza cu traseul.

Pauze: mai scurte ca durata; inclusiv pt fotografii am decis sa ne oprim rar, fara a face zeci de poze in acelasi loc.

Pierdut: (localizare aproximativă) între vf. Lespezi și Cornul Călțunului un flask de 250ml. + între Gălășescu Mic si refugiul din Fereastra Mică a Sâmbetei ochelari de soare pt alergare kalenji (nu i.am mai găsit).

Ziua1, 5 august 2023: 4 varfuri peste 2500m: Negoiu, Lespezi, Cornul Călțunului, Vânătarea lui Buteanu. 24km, +2500m elevatie, 8h30′ (fără a include pauzele).

A fost o zi incredibil de senină, până spre seară nu am văzut niciun nor, dar cu vânt puternic. De la Bâlea Lac am parcurs tunelul și am luat-o imediat spre dreapta, pe lângă refugiul Bâlea-Tunel, pe traseul marcat cu cruce albastră. Acesta duce la Lacul Călțun, unde am alimentat cu apă de la izvor. Accesul pe vârful Negoiu l-am făcut prin Strunga Dracului, la fix 9 ani după prima ascensiune prin acest loc. Traseul este tehnic dar nu pune foarte mari probleme, deși presupune atenție pe tot parcursul lui. Pentru mine a fost provocator în vreo două porțiuni; m-am întrebuințat serios pentru a urca, am simțit solicitare sporită în brațe și picioare. Am încercat ancorarea lanțurilor cu ajutorul cărora am urcat precum și rocile de care m-am prins. Există relatări cu privire la desprinderea bucăților de piatră pe liniile de clivaj ale șisturilor Făgărașilor, asa că măsurile de precauție sunt bine venite. De la Negoiu am coborât în căldarea Berbecilor pentru a aborda ascensiunea spre Lespezi. Urcarea este pe o zonă destul de ierboasă la început și mi s-a părut foarte dificilă. A fost cel mai greu kilometru, cu o diferență de nivel de 300 de metri, parcurs într-un timp de 40 minute. Panorama asupra Călțunului văzut de pe Lespezi este absolut fabuloasă. Albastrul lacului se înfățișează sub vârf în toată splendoarea. Apoi se face trecerea pe Cornul Călțunului, pe un traseu care necesită de asemenea atenție. Ne-am întors pe traseul de creastă prin Strunga Doamnei, am aruncat o privire în refugiul Călțun restaurat (arăta foarte bine) am urcat vf. Lăițel, și am continuat traseul trecând peste tunel de data aceasta. Trecerea prin fereastra Bâlei pana la vf. Iezerul Caprei poate deveni periculoasă pe sfârșit de tură, in condiții de oboseală și mai ales de vânt puternic, așa cum am prins noi. Indicatorul din Șaua Capra a venit cu o veste bună și anume timpul de 30′ până la vf Vânătarea lui Buteanu (sau Vânătoarea după unele surse, inclusiv indicatorul din apex). A urmat coborârea la Bâlea.

Ziua 2, 12 august. Peleaga si Păpușa. 16km, +1400m elevatie, 5h (fara a include aici si pauzele).

Am pornit din Poiana Pelegii, pe punct albastru, pe valea Pelegii, am ajuns la lac, de unde am si alimentat cu apă proaspătă. Din Șaua Pelegii am urcat pe vârf, apoi ne-am întors și am urcat pe Păpușa. Am urmat traseul de cruce galbenă la Vf. Custura după care ne-am întors la punctul de plecare.

Ziua 3, 13 august. Varful Parangul Mare. 18km, +1050m elevație, 3h45′ (fără a incl. pauzele).

Am urmat traseul de creastă, inculsiv vârfurile Cârja și Gemănarea. Superbe lacurile glaciare.

Ziua 4, 14 august 2023. Vistea 2527 + Moldoveanu 2544.

Sinteză. Sector 1: Barieră – Fereastra Mica a Sâmbetei, distanță 6.5km, +1160m elevatie, 2h50′ (plus pauze). Sector 2 FMS – Moldoveanu și retur, distanță 11.5km, +1115m elevație, 4h50′ (plus pauze)

Pentru ascensiunea la vârful Moldoveanu am ales traseul Văii Sâmbăta. Mașina am lăsat-o la barieră și am pornit cu rucascii în spate pe traseul marcat cu triunghi roșu. Planul a fost să ajungem în creastă prin fereastra mică a Sâmbetei. Odată ajunși la intersecția cu traseul pe punct albastru, am părăsit traseul obișnuit și am urcat pe unul mai puțin folosit, marcat în trecut cu triunghi galben, dar care nu este întreținut. Urcarea a fost una susținută, panta foarte abruptă și solicitantă. Ascensiunea a durat 2h50′ plus pauze scurte și relativ dese. Valea oferă peisaje spectaculoase poate nu ca cele de pe traseul pe triunghi roșu, mai puțin partea de final când devine mai abruptă și stâncoasa. Cararea șerpuiește pe lângă firul de apă. Spre final semnalam si prezența ursului, marcată de excrementele acestuia. Se scutește altfel ascensiunea pe vârful Slanina si se iese in fereastra mică.

Sectorul 2 al urcarii: refugiul Fereastra Mică este într-o stare proastă de conservare, fiind distrus la interior. Se poate folosi totuși în caz de furtună. Sursa de apă potabilă este pârâul Gălășescu Mic, la o coborâre de aproximativ 50m altitudine din șa. Oamenii au amenajat o mica fântână unde apa stă, dar noi am cautat un izvor proaspăt. Am plecat de la refugiu si am trecut pe curba de nivel de Gălășescu Mic, Gălășescu Mare, Gălbenele și Hârtopu Ursului. M-au impresionat mult cele 4 vârfuri, masivitatea lor și văile pe care le străjuiesc. Spectaculos este și Iezerul Văii Rele. Refugiul Vistea era într-o stare bună iar sursa de apă se găsește sub indicatorul spre Vf. Vistea, la câțiva zeci de metri: deși este marcat pe munții nostri, nu l-am găsit în zona indicată cu ajutorul GPSului. Izvorul era infestat cu mai multe șervețele dintre cele de tip umed așa că apa am luat o direct de pe stâncă. Urcarea pe Viștea am făcut-o fără pauze, durata fiind de 22′. Am lăsat betele de trekking la spintecatura Viștei și ne-am cățărat pe Moldoveanu. Retur la FM.

Ziua 5, 15 august 2023.

Fereastra Mică a Sâmbetei – Vârful Dara 2500m și Hârtopu Darei 2506m. Coborâre la barieră prin Fereastra Mare. 19km, +600m, 4h45′.

Am trecut pe sub varful Urlea și peste vârfurile Iezer, Fundu Bândei, toate varfuri de peste 2400m. Remarcabila zona Urlea cu lacul de sub creastă. Traseu relativ usor pana la Dara. Coborârea pe triunghi roșu a fost destul de solicitantă însă ne-a oferi și ‘desertul’ acestei ture: am văzut vreo 4 pui de marmota, foarte nesperioși și puși pe joacă. Am asistat la spectacolul lor pret de 30′.

Ziua 6. 26 august. Varfurile Omu, Ocolit si Capul Morarului din Bucegi. Distanță 25km, +1350m elevație, 5h20′ (fără a include pauzele).

Am pornit din București destul de devreme. Valea Prahovei inca nu era aglomerata. Mașina am lăsat-o la Piatra Arsă, alături de multe altele. Aveau să fie și mai multe la întoarcere. Nu prea înțelegem nemulțumirile celor care văd aceste mașini și descurajeaza mersul la munte. Partea bună este că oamenii merg în natură, după care își iau mașinile și pleacă. Până la cabana Babele am mai văzut o formă tipică ‘babelor’ care ne-a plăcut destul de mult. Zona de platou avantajează un mers destul de rapid așa că am ajuns relativ repede la vârful Omu trecând si pe lângă Sfinx. Am trecut și pe la Capul Morarului, deși nu prea pare a fi un vârf de sine stătător… apreciem în schimb paralela simbolică himalayană a celor 14 vârfuri muntoase. Am decis ad hoc să trecem și pe la vârfurile Bucșoiu, Coștila și Caraiman. După coborârea la crucea Eroilor, revenirea la Piatra Arsă am făcut-o pe Brana Mare a Caraimanului, un traseu cu câteva zone expuse care necesită atenție.

Aceasta a fost călătoria noastră pe la vârfurile de peste 2500m. Pentru la anulne propunem varfurile între 2400 și 2500 precum și o incursiune printre lacurile glaciare.

*programarea de anul trecut si realizarea proiectului in roșu.

cum sa îmi aleg pantofii de alergare

La preț. Sa nu fie cei mai ieftini. Nici cei mai scumpi nu sunt recomandati deoarece s ar putea sa nu ti se potrivească si atunci ramai cu paguba. De aici rezulta ca vei descoperi în timp care e tipul preferat. Un preț mediu este 400-500 lei.

La comoditate. Trebuie sa ii simți în picior. Asta înseamnă că trebuie să îi probezi înainte într un magazin fizic chiar dacă sa zicem ii vei lua ulterior online (pot avea reduceri mai mari; în Cluj exista sport guru aproape de msg, puma la central, adidas, nike și sport vision la iulius) + Decathlon dacă vrei sa plătești mai puțin. Proba se face spre sfârșitul zilei, când ai umblat deja și piciorul poate fi obosit (puțin umflat). Nu trebuie sa fie cu un număr mai mare, cum mai zic unii, ci sa se potrivească bine pe picior, sa simți stabilitate și amortizare. Nu vrei sa fie nici foarte grei, altfel zborul îți va fi mai dificil.

La firma și tip. Adică sa fie de alergare. Chiar dacă îți par comozi unii, dacă nu sunt running shoes, nu lua. Ii vei folosi doar la alergat, nu o sa umbli cu ei prin oraș in timpul zilei și seara sa alergi cu ei.

La suprafață pe care alergi: dacă alergi preponderent prin parc sau pe asfalt e un tip. Dacă e prin pădure, e trail. Dacă e pe munte e altceva. De asemenea, nu o sa cumperi din prima modele specializate de ex pentru maraton sau pt viteza dacă îți propui (cum ar fi normal) alergari mai ușoare și mai scurte.

La forma piciorului tău. De ex dacă ai laba piciorului mai lata se va preta un adidas, care are calapod mai lat. Dacă e mai îngustă vei putea lua nike. Pe lângă aceste firme eu mai am și New balance sau On running, as tinde sa recomand pe cei din urma pt început.

La culoare. Alege una mișto.

Excursie cheile Nerei

Ziua 1: Am pornit din Sasca Română, vecinătatea Restaurantului 4anotimpuri, urmând traseul de pe malul Nerei. Este o zonă spectaculoasă, în special  cea de la tuneluri. La Podul Bei, am lăsat Cheile Nerei în dreapta și ne-am îndreptat pe Valea Beiului. Partea neplăcută a acestui sector este accesul masinilor care produc un evident disconfort. Se poate face popas la păstrăvărie după care se ajunge relativ ușor la Lacul Bei și la Cascada Beușnița.

• 

• 

• 

• 

Ziua 2: Planul era să facem Cheile Nerei însă, din cauza ploilor, debitul crescut ne împiedeca trecerea prin vale, astfel că a trebuit să renunțăm la acest plan. Totuși, debitele crescute au însemnat și cascade mai spectaculoase, așa că pierderea nu a fost atât de mare. Am mers la ieșirea din Sasca Montană și am pornit pe traseul văii Șușarei. Prima oprire a fost să explorăm galeriile de mină romană, al cărui sector de coborâre era inundat. Din păcate am deranjat un liliac, probabil un Myotis, dar a fost interesant să îl vedem. Cheile sunt mai mici aici dar frumoase iar cascada Șușara am prins-o bine irigată. Am continuat traseul spre Cărbunari, pe o potecă spectaculoasă și dificilă pe alocuri: trecea prin vale, vizibil mai puțin frecventată, cu pante pe alocuri verticale. Asociațiile vegetale au meritat însă pe deplin efortul, făgetelor seculare fiindu-le alăturate plante ierboase care acopereau suprafețe extinse (inclusiv usturoi sălbatic).

• 

• 

• 

• 

Ziua 3: a însemnat drumeția la lacul dracului, singurul lac din RO format prin prăbușirea tavanului unei pesteri. Coborârea de la Cărbunari se face pe un drum forestier umbrit iar pierderea de altitudine este destul de semnificativă și anume de la 640 m la 200, cu pante line la început și mai mari spre sfârșit. Pe traseu am văzut mulți limacși de dimensiuni mari precum și multi croitori cenușii (Morimus funereus), carabide și o rădașcă. Am găsit de asemenea și un cuplu de curculionide. Înainte de a ajunge la lac, am văzut un șarpe, fără a-i zări capul, de culoare gri, caroiat, probabil viperă. Am variat puțin traseul de întoarcere, urmâd cursul Nerei pe o potecă foarte puțin umblată. Expoziția sudică a calcarelor, flora abundentă și covorul de frunze uscate și rădăcini erau habitatul ideal pentru vipere așa că m-am bucurat să lăsăm în urmă acest traseu. Foarte apreciate si exemplarele de ruscus (cornisorul).

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

• 

Ziua 4: a inclus oprirea la cascada Bigăr, foarte spectaculoasă și vizitarea izbucului și a grotei. O oprire de interes a fost si la biserica Densus.

• 

• 

• 

• 

Traseu creasta pietrei craiului de la N la S

ZIUA 1 JOI

Noaptea. Campare Plaiu Foii

Ziua a 2 a VINERI

Ascensiunea prin valea Ursilor. Este unul din ultimele locuri in care se poate găsi apă bună de băut așa că a fost timpul pentru alimentare. Primul popas l-am facut la refugiul Diana, sub 1500m. Am urcat pe linia albastră printre spectaculoasele colturi din Padina Închisă. Unii din colegii de ascensiune au considerat partea de grohotiș până La Găvan porțiunea cea mai dificilă a expediției. Într-adevăr, nu o dată pietrele au luat o la vale. Eu am preferat să urc pe lângă peretele de stâncă. La Găvan era ceva apă de ploaie însă nu era bună de băut. Am mers până în partea de nord-est a crestei pentru a vedea Zărneștiul de sus și a începe parcurgerea crestei pe traseul de punct rosu. Am ajuns cu ușurință la Vârful Ascuțit 2150m unde am găsit Refugiul Carol Lehmann liber. Se filmase sus cu o zi înainte și lumea nu prea știa dacă e ocupat sau nu. Am avut șansă. Vântul a suflat toată noaptea.

Ziua a 3 a SAMBATA

Dimineața era lipsită de nori dar bătea vântul. Am fost vizitați de o capră neagră și puiul acesteia, probabil destul de obișnuite cu turiști. Le-am admirat și filmat în voie aproximativ jumatate de oră. Traseul a fost unul solicitant însă se poate parcurge fără mari eforturi. Atenție la lipsa apei și la deshidratare în caz că vremea devine spre foarte călduroasă. Am bifat vf La Om aflat la 2238m. Personal as zice că am trecut prin două momente care nu mi-au plăcut foarte mult: o zonă de aproximativ 5m lungime: la dreapta era peretele vertical iar la stânga imaginea căderii în gol era îmblânzită de câțiva jnepeni. Nu am privit în jos prea mult. La fel, o altă situație în care am privint în jos pe peretele de stâncă și… m-a luat amețeala. Am ajuns destul de repede la Refugiul Funduri, după ce am trecut de zona de jnepeniș foarte ușor deoarece tocmai fusese defrișată cărarea turistică.

Ziua a 4 a Duminica 9 aug

Nu ne-a rămas decât să coborâm. Noaptea a trecut mai greu deoarece nu prea mai aveam apă, maxim 0.5l de persoană. Am coborât spre vest, pe o scurtă zonă cu lanțuri, am trecut pe la Cerdacul Stanciului, ne-am răcorit în peștera Stanciului și am trecut marele Grohotiș. Un moment cu fiori a fost să trecem pe lângă monumentul celor doi alergători decedați în maratonul din 2019. Zona poate fi într-adevăr o capcană, în special în condiții de vizibilitate redusă. Am zburat pe lângă refugiul Spirlea – întrucât nu mai aveam apă –  și ne-am alimentat la izvor. A fost poate cel mai proaspăt și mai rece litru de apă pe care l-am băut.

FAGARAS

Traseu creasta muntilor Fagaras de la V la E

ZIUA 1 DUMINICA

Turnu Rosu, Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului: urcare prin pădure aproximativ 3 ore și campare în zona saua corbului.

Ziua a 2 a LUNI

Am parcurs traseul de creasta (marcat cu banda rosie) până la Lacul Avrig. Acesta este aflat într-o căldare glaciară, suspendat la altitudinea de aproximativ 2000 m. Locurile de campare se găsesc atât la baza coborârii de pe Vârtopul Roșu cât și la capătul lacului. Până în acest punct am trecut pe sub varfurile Susu și Budislavu. Traseul a avut suficiente izvoare, de altfel muntii Fagăraș sunt destul de bine “irigați” cu apă rece și proaspătă. La sud est de Lacul Avrig se află vf Ciortra de peste 2400 m (pe care însă nu l-am urcat din cauza vremii nefavorabile). Vremea rea ne-a prins chiar pe coborârea spre lac. Tunetele auzite (al căror sunet era amplificat în căldarea glaciară) cred ca au fost cele mai puternice sunete pe care le-am auzit vreodată. Am stat sub prelata de cort până la potolirea intemperiilor, care de altfel nu au ținut foarte mult. Însă la scurt timp după ce a montat tabăra, vremea rea s-a întors pentru o vreme.

Ziua a 3 a MARTI

Am plecat dimineața pe traseu și am urcat pe varful Scara la 2306 m. Planul era să ajungem la lacul Călțun însă vremea rea ne-a împiedecat. Ceața era foarte deasă, vedeam la aproximativ 5 m înainte. Spre exemplificare, nu am văzut refugiul scara deși traseul de creastă trece foarte aproape de acesta. Întrucât refugiul montan în cauză era ocupat de câțiva tineri mai slab echipați am analizat opțiunile noastre: una era coborârea la cabana Negoiu (al cărei adept am fost ;)) ) iar cealaltă găsirea unui loc de campare (deși era ora 11 am). Până la urmă, locul potrivit a fost șaua Șerbotei, deoarece custura Sărății nu era de abordat pe vreme grea. Ploaia a venit pe la ora 15 (perfect anunțată pe meteo.blue) și a ținut aproxaimativ 3 ore. Apoi în jur de ora 19 vremea rea s-a întors și nu ne-a dat pace decât după miezul nopții. Vântul a bătut cu forță în toată această perioadă. Uneori aveam impresia că mă aflu pe o biată ambarcațiune cu pânze în mijlocul valurilor mării dezlanțuite.

Ziua a 4 a Miercuri

Începând cu această zi, ploaia nu a mai fost prezentă deloc în expediția noastră. Cerul în general a fost complet lipsit de nori. Am parcurs custura fără probleme deosebite, coborând de pe varful de 2384 m deși trebuie menționat că traseul este unul periculos și nu e recomandat a fi parcurs fără echipament sau de unul singur. Sunt câteva zone în care nu e loc de greșeală, însă nu am simțit vreun momement că viața ne e pusă în pericol. Totuși trecerea presupune atenție permanentă și o solicitare neostoită a mâinilor și picioarelor. Am ajuns cu bine pe Negoiu 2535 m, fiind a doua mea ascensiune pe acest varf. Coborârea am facut-o prin strunga Doamnei iar popasul principal al zilei l-am făcut la portița Călțunului, cu vedere spre lac și spre cele două vărfuri: Călțun 2510 m și Lespezi 2522 m. Soarele a uscat tot ce a mai rămas ud din ziua precedentă, inclusiv bocancii. Ziua s-a terminat la Lacul Bâlea (situat al 2000 m altitudine) după o zi destul de lungă. Răsplata a fost pe măsură: ciorbă de burtă, mici, cartofi și bere (o masă copioasă de nu de nota zece gustoasă). Astfel, am parcurs aproximativ 35 km din traseul de creastă. Efortul susținut din acesta zi lungă, deshidratarea (neatenția asupra acestui fapt) cât și frigul și umezeala ziei/nopții anterioare mi-au creat probleme de sănătate destul de serioase la căderea nopții astfel că mi-am pus problema întoarcerii la cluj.

Ziua a 5 a JOI

A fost o zi în care ne-am realimentat pentru a doua parte a călătoriei, eu luând decizia de a continua aventura, pe baza evualuării stării de sănătate în dimineața zilei. Am urcat prin șaua Caprei și am trecut pe lângă Lacul Capra și monumentul alpiniștilor. Traseul de azi a fost cred cel mai lung efectuat pe zi. Am trecut pe lângă fereastra Zmeilor și pe la trei paș de moarte, zona cu lanțuri, mai dificilă, iar popasul l-am făcut după vf Mircii, 2470 m, la lacul Podul Giurgiului. Drumul a fost unul destul de întins și am ajuns la Viștea Mare 2527 m după ora 18, după o urcare destul de grea, de aproximativ 350 m. Pe varful Moldoveanu, cel mai înalt punct al țării am ajuns în jurul orei 19, pe un vânt puternic dar cu sentimentul împlinirii. Refugiul portița Viștei era ocupat astfel că am înnoptat pe marginea căldării Văii Rele. Noaptea a fost destul de vântoasă, așa cum aveau să fie și următoarele zile. Aici am văzut singura capră neagră, în general pe parcursul expediției nu am văzut animale.

Ziua a 6 a VINERI

A fost o zi destul de lungă, însă relieful a devenit mai puțin stâncos dar mai ierbos. Traseul rămâne sus, aproximativ la 2300 m. Am trecut pe sub vf Urlea, și peste vf Iezerului, 2429 m. A urmat Leaota 2312 m și am poposit la refugiul Zârna după un festin de afine și câteva boabe copate de ienupăr. Refugiul se află într-o zonă frumoasă, ierboasă și cu multe lacuri. (Am lăsat nebifate varfurile Dara 2500m și Hârtopu 2506 m.)

Ziua a 7 a SAMBATA

Am continuat coborârea, la pas întins, intersectându-ne mereu cu traseul cursei Făgăraș rocks. Am trecut pe sub Berevoescu Mare 2300 m, având deja în față creasta Pietrei Craiului. Popasul peste noapte l-am făcut la refugiul Comisu (1800m) noaptea fiind destul de vânturoasă. Traseul nu mai este spectaculos dar este impresionant totuși prin vastitatea sa. Este potrivit pentru alergări montane.

ZIUA a 8 a DUMINICĂ 30 august 2020

Trecut pe la cantonul Silvic Rudărița și am ajuns în Plaiu Foii unde ne așteptau limuzinele să ne transport la Mediaș, de unde acasă la Cluj.

Mordor

Portile închise = Mordor

Traseu : Valea Rea, Taurile Vaii Rele,  VF. Păpușa, Portile Închise, panorama Taul Tapului, VF. MARE, L. BUCURA.

Ver haben angst und sind alleine

Jurnal filozofic – NOICA – Ed Humanitas, carte dăruită de doamna Al. NOICA -WILSON

E o carte subțire, aparent ușor de citit și care te invită la meditație după fiecare idee recepționată de la Domnul Noica. dar cartea nu este deloc “ușurică”; m-am delectat în ultima vreme cu Noica și am înțeles următoarele lucruri despre mine: în “tinerețe” imi plăcea mai mult Cioran decat Noica; acum am cotit spre cel din urmă. De ce oare Cioran mi se pare că se adresează celui tânăr, celui însingurat, celui trist, celui suferind, celui cuprins de angoasă? acest angst existențial îl găsim mereu la Emile, până la sfârșit și cu acesta am trăit o bună bucată din viață.

Dar acum mi se pare că Noica este cel care mi se adresează: este lectura maturității, este mult mai bine fundamentată în viață, este mult mai rațională și în același timp mult mai simțitoare. este așa cum spunea și Augustin – e ceva mai adânc in noi decât noi înșine. până la urmă e vorba de Cineva.

Și totuși, duc gândurile mai departe …. de ce a persistat atât de mult Cioran? Îmi aduc aminte de ceea ce spunea kierkegaard despre Avram cum că acesta avea tinerețe eternă deoarece chiar bătrân fiind, a crezut (engl.) “He retained eternal youth”. probabil că și cioran păstra această Tinerețe eterna în inima sa dar nu datorită neprihănirii lui ci din cauza necredinței lui.

Devenirea cetateanului roman european

Bălcescu identifica patru stadii în devenirea românului: primul era cel de rob, apoi cel de slujitor, stadiul urmator era cel de proletar și în fine ultimul stadiu era cel de proprietar. Acestea sunt și etapele pe care le amintește Constantin Noica în secolul trecut subliniind faptul că în perioada respectivă noi ca națiune ne îndreptam spre acest ultim stadiu. Robul nu avea nimic; era legat de pământ. Apoi, pe treapta urmatoare, slujitorul se definea prin aceea că deja avea raporturi contractuale însă el nu era liber și nu avea nimic. Ulterior, proletarul era cel care își dobândea Libertatea însă nu poseda nimic. Iar la ultimul stadiu, cel de proprietar, era acela care avea posesiune – dar nu doar posesiuni materiale ci și posesiuni spirituale, virtuți; și nu doar virtuți pasive pentru care sunt recunoscuți românii (cum ar fi năzuința spre mai mare, puterea de a răbda, smerenia creștinească, curajul fatalist,  și așa mai departe). Pe de altă parte virtuțile active sunt cele care definesc acest stadiu: puterea de initiativa, creativitatea, increderea in sine, etc, curajul cuceritor, etc.

Trecutul comunist a bulversat complet acest proces al devenirii in cazul individului roman.  Sistemul comunist a blocat sau mai bine zis a anulat stadiul de proprietar. Bunaoara, prin procesul de colectivizare pământurile proprietate personala sunt substituite cu așa numitul bun obștesc, care de fapt numai al oamenilor nu era. Însă a făcut mai mult decât atât, a anulat și statutul de proletar al omului deoarece i-a luat acstuia Libertatea. Comuniștii au făcut ca societatea să fie alcătuită din oameni lipsiți de libertate însă care nu erau nici slujitori deoarece nu existau raporturi contractuale. Acest nou tip de om  îl putem pune în categoria membru de partid. Chiar daca nu era efectiv cadru politic, cetateanului roman ii era blocat accesul la dezvoltare personala, la devenire si implinire. Desigur virtuțiile active erau anulate, poate nu chiar complet, creativitatea era obstrucționată iar sistemul comunist urmărea dezumanizarea individului, crearea unei mase amorfe de oameni. După Revoluția din 89, s-a obținut din nou stadiul de proletar, un proletar tânjind după libertate dar care era foarte sărăcit în virtuți active, în virtuți care să îl ajute să se dezvolte să treacă la etapa pe care cu secole în urmă Bălcescu o numea cea de proprietar.

In Europa, dreptul la proprietate este garantat. De fapt, la ora actuala romanii au un numar foarte ridicat de proprietari. De asemenea, solidaritatea, uitatea in diversitate, curajul, implicarea civica sunt virtuti care incep sa vada, insa din pacate sunt conditionate geografic. Manifestarea acestora este mai frecventa in afara granitelor tarii. Va fi interesant de urmarit si modul in care spiritualitatea va deveni un atibut activ al poporului roman.

Fratii Karamazov

Stiu, e aproape rușinos să ajung să citesc acest Roman la vârsta pe care o am…
Dar mai bine mai târziu decât niciodată, de fapt am cumpărat această carte din anul 2008 dacă nu mă înșel și de atunci am tot așteptat momentul prielnic în care să o savurez
Un bun prieten de al meu a citit de trei ori frații karamazov: prima dată pentru a se familiariza cu faptele, a doua oară pentru a urmări psihologia personajelor iar a treia oară pur și simplu pentru a se delecta cu lectura romanului.
Eu, deși la prima lectură, am adoptat cea de a doua categorie și anume lecturarea psihologică
Frații karamazov este Romanul total, un roman clasic, care te cuprinde și te atrage cu tot ceea ce ești. Îți înlănțuie toate simțirile și pe perioada citirii devine principala ta preocupare în viață. Dostoievski este probabil cel mai mare romancier pe care l.a dat literatura.
Cu toate acestea însă mie ar fi plăcut să citesc mai repede această carte, pe de o parte și pentru că narațiunea la persoana a treia și adresarea directă către cititori nu mă mai atrage așa mult precum și deoarece am impresia că sunt cu totul și cu totul la îndemâna autorului care îmi dictează mai mult sau mai puțin direct ceea ce se cred despre personaje. Practic deși imaginația îmi este stârnită am mult mai puțină libertate de mișcare

Deși inițial eram cât mai antrenat în lectură pentru a descifra chestiunile psihologice iată că  spre sfârșitul romanului nu știam cum să fac să trag puțin de timp ca povestea să se desfășoare în continuare

 

Povestea Insulei Humanitas – G. Liiceanu

 

Se pot acorda liniștit patru stele din cinci, ba chiar mai multe acestei ediții aniversare. Are un format mai degrabă al unei cărți de poezie, se citește repede și îți răscolește amintirile… tin minte prima mea lectură din ceea ce avea sa devină Arhipelagul daca nu chiar Universul Humanitas, seria aceea inițială cu coperte urâte. Titlul era Fenomenul Pitești. A fost printre putinele volume lecturate într-o singură sesiune, cred că doar la Cu Dumnezeu în subterană a lui Wurmbrand am mai pățit asta, sa iau cartea in mâini și sa nu o mai las decât după ultima pagină.

Insula… este un volum document, fără pretenții exhaustive, mai degrabă o istorie personală, melancolică, a 30 de ani cu bune și rele. Fapte istorice, anecdote, lupte, calomnii si in primul rând portrete de oameni care au slujit editura asta multi ani. Cea mai importantă editură din România? Poate.

Un gând frumos pe care l a lăsat autorul la finalul confesiunii sale:  la provocări și nedreptăți sa răspunzi prin faptele tale. Acestea îți confirmă de fapt caracterul. Afirmarea de sine prin fapta este cea ce te definește până la urmă și te validează în ochii generațiilor viitoare.