Povestiri hasidimice

Subiectul nou pentru mine – hasidismul – şi ilustraţiile m-au făcut să cumpăr această cărţulie care conţine câteva povestiri mai greu de prins din prima. De aceea recitirea este binevenită. Sunt scurte povestiri cu tâlc, mici parabole episodice care formează un întreg şi care împreună înfăţişează o mică parte din cunoaşterea hasidimică. Multe dintre bogăţiile de înţelepciune ale comuniăţilor evreieşti s-au pierdut deoarece erau transmise numai pe cale orală. Hasidismul a apărut la sfârşitul secolului XVIII în Ucraina şi s-a răsrândit şi în România. Identitatea religioasă (mistică) era păstrată prin poveşti orale întrucât aceste comunităţi de evrei au pierdut scrierea ebraică. Într-o lume în care “oamenii l-au uitat pe Dumnezeu” – “El este acolo unde il laşi sa intre”.

Eliahul întâiul alerga într-un suflet în Poiană, numai el ştiind pădurea, locul unde aprindea focul, izvorul şi lângă acesta şoptea o rugăciune.
Eliahu al doilea nu mai ştia Rugăciunea, dar ştia Pădurea, Lacul, Izvorul şi Focul.
Elahu al treilea nu mai ştia Focul şi nici izvorul, dar ştia <marea verde> şi <pata galbenă>.
Eliahu al patrulea nu a putut localiza pata dar ştia, totuşi, pădurea.
Eliahu al cincilea nu ştia nici Rugăciunea, nici locul, nici focul, nici izvorul, nici pădurea, ştia doar povestea.

Rating: 6,5/10

Din caiete

M-am îndepărtat cu oroare instincitvă de realitate, fără ca în schimb să pot afirma o realitate a mea, înăuntrul şi în jurul meu, deoarece sentimentele mele deviate şi rătăcite nu reuşesc să dea nici sens şi nici valoare vieţii mele lipsite de dragoste. De acum privesc totul, pe mine chiar, ca de departe; şi de nicăieri nu vine niciodată către mine vreun semn de dragoste care să-mi dea încrederea sau speranţa unui sprijin.

Photo by (c) LiftingShadows, 2010

Atheist on love

The UK is probably one of the most secular countries in Europe and it is a place where atheist “stood out” in media. The Guardian has launched a challenge to them to express atheism in their own words.

One thing that always surprises and disgusts me about so-called christians is their willingness to hate those who have different beliefs than they; those with other faiths or (especially) no faith at all. If “god is love” then why are his followers so hateful and hate-filled? Of course, “christian love” may perhaps be demonstrated by Orwellian acts of cruelty and violence towards the beloved?

First question: is the comment about “real” Christians or about the “so-called”? In this case what follows is not relevant. We all agree.

The willingness to hate. Since man was created in God’s image and since man has sinned it is quite logical that man is corrupted. Hatred is part of (fallen) man’s nature.

Christians do not really hate those who have different believes. That is why they do charity work in Africa, India, etc. The statement is false!

It is hard to believe that someone has no faith at all. I am not saying religious faith.

God is love; that is correct. His followers are not. His followers are not god and are not love. They sometimes step outside God’s love and guess what’s there?

 

Pasi pe nisip

„Paşi pe nisip” este o piesă de teatru cu multă poezie într-un cadru apropiat inimii mele: malul mării. Cea mai impresionantă componentă este crezul lăsat de autor fiului său în care angajează valori morale parca desuete pentru o societate postmodernă. „Te rog să mulţumeşti în fiecare zi pentru ceea ce ţi se întâmplă, tangibil sau închipuit, trăit sau imaginat, bucurie sau necaz”, este doar unul dintre ele.  Morala rămâne aşadar o autoritate, lucru exprimat evident într-o manieră orientală, monistă, pe parcursul piesei:

„Viaţa nu are neîmplinirii, nu are durere, nu are insatisfacţii. Valoarea întregului este primordială. Boala sau sănătatea corpului iau naştere tocmai din gândurile noastre. Nimicul se regăseşte în întreg tot aşa cum întregul se regăseşte în nimic”.

Dorinţa de a defini poezia (este excelent versul „poezia este o călătorie începută în suflet şi purtată de către suflet) într-un mod cât mai comprehensiv face dialogul puţin greoi şi aglomerat. De asemenea deschiderea celor doi tineri înspre al treilea personaj pare puţin neverosimilă. Textul este dens, lipsesc intercalajele auxiliare.

„Viaţa este aşteptare şi grabă”. Pare o descriere corectă a vieţii noatre cotidiene. Ne pierdem în ritmul alert al actualului şi acutului, trăim în grabă. Şi totodată aşteptăm să se întâmple ceva decisiv pentru noi, aşteptăm un moment de cotitură, de reculegere. Însă viaţa nu ar trebui să se piardă între aşteptare şi grabă. „Te rog să trăieşti viaţa”.

Rating: 7/10

Noutati editoriale: Denis Alexander

Curtea Veche nu se dezminte: prin Colectia Ştiinţă şi Religie şi Colecţia Ştiinţă, Spiritualitate, Societate rămâne cea mai activă editură în explorarea domeniului interdisciplinarităţii ştiinţă-religie.

Cea mai recentă apariţie este cartea lui Denis Alexander, director al Faraday Institute for Science and Religion, Creaţie sau evoluţie. Trebuie să alegem? în traducerea Ramonei Neacşa-Lupu şi a lui Viorel Zaicu.

Cele două teorii dominante ale originii vieţii, creaţionismul şi evoluţionismul, sunt abordate separat şi exemplificate cu argumente ştiinţifice, dar şi teologice, autorul demonstrând că ele nu sunt complet străine una de cealaltă şi că viitorul le va aduce laolaltă în explicarea apariţiei Pământului şi a omului.

Cartea se poate cumpăra de pe site-ul Curtea Veche.



Tips for public speaking

I was at a conference today and I learnt some things that I want to write down and share. So here goes:

#1. Never start a lecture with Q&A. Even if the previous night you did not have time to take a few questions, leave them for the end of your lecture. They may not be of interest to all the attendance and you will only lose their focus.

#2. Q&A: Find the real question with the one who is asking. When someone puts a question he is usually focused on his particular situation and to give a good answer for him you must understand his condition. Do this by asking him some clarification questions. Usually, if you did not understand the question correctly, the audience will not say it.

#3. As a translator never speak over the lecturer. If you are translating someone, never interrupt him. If he has long phrases, just ask him to use shorter sentences.

#4. Deal with hecklers at Q&A. There may be someone that wants to put you in bad light or is acting rude. Let him finish his questions (monologue) and them give a quick and short reply. Then say “The next question please”. Be polite, you do not want to be rude or hurt someone’s feelings. The audience will be on your side.

…and a bonus

#5. Always have something to write when you are in the audience. Even if the subject is not interesting maybe it will make your mind working and you will lose those ideas if you cannot write them down.