Traseu creasta pietrei craiului de la N la S

ZIUA 1 JOI

Noaptea. Campare Plaiu Foii

Ziua a 2 a VINERI

Ascensiunea prin valea Ursilor. Este unul din ultimele locuri in care se poate găsi apă bună de băut așa că a fost timpul pentru alimentare. Primul popas l-am facut la refugiul Diana, sub 1500m. Am urcat pe linia albastră printre spectaculoasele colturi din Padina Închisă. Unii din colegii de ascensiune au considerat partea de grohotiș până La Găvan porțiunea cea mai dificilă a expediției. Într-adevăr, nu o dată pietrele au luat o la vale. Eu am preferat să urc pe lângă peretele de stâncă. La Găvan era ceva apă de ploaie însă nu era bună de băut. Am mers până în partea de nord-est a crestei pentru a vedea Zărneștiul de sus și a începe parcurgerea crestei pe traseul de punct rosu. Am ajuns cu ușurință la Vârful Ascuțit 2150m unde am găsit Refugiul Carol Lehmann liber. Se filmase sus cu o zi înainte și lumea nu prea știa dacă e ocupat sau nu. Am avut șansă. Vântul a suflat toată noaptea.

Ziua a 3 a SAMBATA

Dimineața era lipsită de nori dar bătea vântul. Am fost vizitați de o capră neagră și puiul acesteia, probabil destul de obișnuite cu turiști. Le-am admirat și filmat în voie aproximativ jumatate de oră. Traseul a fost unul solicitant însă se poate parcurge fără mari eforturi. Atenție la lipsa apei și la deshidratare în caz că vremea devine spre foarte călduroasă. Am bifat vf La Om aflat la 2238m. Personal as zice că am trecut prin două momente care nu mi-au plăcut foarte mult: o zonă de aproximativ 5m lungime: la dreapta era peretele vertical iar la stânga imaginea căderii în gol era îmblânzită de câțiva jnepeni. Nu am privit în jos prea mult. La fel, o altă situație în care am privint în jos pe peretele de stâncă și… m-a luat amețeala. Am ajuns destul de repede la Refugiul Funduri, după ce am trecut de zona de jnepeniș foarte ușor deoarece tocmai fusese defrișată cărarea turistică.

Ziua a 4 a Duminica 9 aug

Nu ne-a rămas decât să coborâm. Noaptea a trecut mai greu deoarece nu prea mai aveam apă, maxim 0.5l de persoană. Am coborât spre vest, pe o scurtă zonă cu lanțuri, am trecut pe la Cerdacul Stanciului, ne-am răcorit în peștera Stanciului și am trecut marele Grohotiș. Un moment cu fiori a fost să trecem pe lângă monumentul celor doi alergători decedați în maratonul din 2019. Zona poate fi într-adevăr o capcană, în special în condiții de vizibilitate redusă. Am zburat pe lângă refugiul Spirlea – întrucât nu mai aveam apă –  și ne-am alimentat la izvor. A fost poate cel mai proaspăt și mai rece litru de apă pe care l-am băut.

FAGARAS

Traseu creasta muntilor Fagaras de la V la E

ZIUA 1 DUMINICA

Turnu Rosu, Mănăstirea Adormirea Maicii Domnului: urcare prin pădure aproximativ 3 ore și campare în zona saua corbului.

Ziua a 2 a LUNI

Am parcurs traseul de creasta (marcat cu banda rosie) până la Lacul Avrig. Acesta este aflat într-o căldare glaciară, suspendat la altitudinea de aproximativ 2000 m. Locurile de campare se găsesc atât la baza coborârii de pe Vârtopul Roșu cât și la capătul lacului. Până în acest punct am trecut pe sub varfurile Susu și Budislavu. Traseul a avut suficiente izvoare, de altfel muntii Fagăraș sunt destul de bine “irigați” cu apă rece și proaspătă. La sud est de Lacul Avrig se află vf Ciortra de peste 2400 m (pe care însă nu l-am urcat din cauza vremii nefavorabile). Vremea rea ne-a prins chiar pe coborârea spre lac. Tunetele auzite (al căror sunet era amplificat în căldarea glaciară) cred ca au fost cele mai puternice sunete pe care le-am auzit vreodată. Am stat sub prelata de cort până la potolirea intemperiilor, care de altfel nu au ținut foarte mult. Însă la scurt timp după ce a montat tabăra, vremea rea s-a întors pentru o vreme.

Ziua a 3 a MARTI

Am plecat dimineața pe traseu și am urcat pe varful Scara la 2306 m. Planul era să ajungem la lacul Călțun însă vremea rea ne-a împiedecat. Ceața era foarte deasă, vedeam la aproximativ 5 m înainte. Spre exemplificare, nu am văzut refugiul scara deși traseul de creastă trece foarte aproape de acesta. Întrucât refugiul montan în cauză era ocupat de câțiva tineri mai slab echipați am analizat opțiunile noastre: una era coborârea la cabana Negoiu (al cărei adept am fost ;)) ) iar cealaltă găsirea unui loc de campare (deși era ora 11 am). Până la urmă, locul potrivit a fost șaua Șerbotei, deoarece custura Sărății nu era de abordat pe vreme grea. Ploaia a venit pe la ora 15 (perfect anunțată pe meteo.blue) și a ținut aproxaimativ 3 ore. Apoi în jur de ora 19 vremea rea s-a întors și nu ne-a dat pace decât după miezul nopții. Vântul a bătut cu forță în toată această perioadă. Uneori aveam impresia că mă aflu pe o biată ambarcațiune cu pânze în mijlocul valurilor mării dezlanțuite.

Ziua a 4 a Miercuri

Începând cu această zi, ploaia nu a mai fost prezentă deloc în expediția noastră. Cerul în general a fost complet lipsit de nori. Am parcurs custura fără probleme deosebite, coborând de pe varful de 2384 m deși trebuie menționat că traseul este unul periculos și nu e recomandat a fi parcurs fără echipament sau de unul singur. Sunt câteva zone în care nu e loc de greșeală, însă nu am simțit vreun momement că viața ne e pusă în pericol. Totuși trecerea presupune atenție permanentă și o solicitare neostoită a mâinilor și picioarelor. Am ajuns cu bine pe Negoiu 2535 m, fiind a doua mea ascensiune pe acest varf. Coborârea am facut-o prin strunga Doamnei iar popasul principal al zilei l-am făcut la portița Călțunului, cu vedere spre lac și spre cele două vărfuri: Călțun 2510 m și Lespezi 2522 m. Soarele a uscat tot ce a mai rămas ud din ziua precedentă, inclusiv bocancii. Ziua s-a terminat la Lacul Bâlea (situat al 2000 m altitudine) după o zi destul de lungă. Răsplata a fost pe măsură: ciorbă de burtă, mici, cartofi și bere (o masă copioasă de nu de nota zece gustoasă). Astfel, am parcurs aproximativ 35 km din traseul de creastă. Efortul susținut din acesta zi lungă, deshidratarea (neatenția asupra acestui fapt) cât și frigul și umezeala ziei/nopții anterioare mi-au creat probleme de sănătate destul de serioase la căderea nopții astfel că mi-am pus problema întoarcerii la cluj.

Ziua a 5 a JOI

A fost o zi în care ne-am realimentat pentru a doua parte a călătoriei, eu luând decizia de a continua aventura, pe baza evualuării stării de sănătate în dimineața zilei. Am urcat prin șaua Caprei și am trecut pe lângă Lacul Capra și monumentul alpiniștilor. Traseul de azi a fost cred cel mai lung efectuat pe zi. Am trecut pe lângă fereastra Zmeilor și pe la trei paș de moarte, zona cu lanțuri, mai dificilă, iar popasul l-am făcut după vf Mircii, 2470 m, la lacul Podul Giurgiului. Drumul a fost unul destul de întins și am ajuns la Viștea Mare 2527 m după ora 18, după o urcare destul de grea, de aproximativ 350 m. Pe varful Moldoveanu, cel mai înalt punct al țării am ajuns în jurul orei 19, pe un vânt puternic dar cu sentimentul împlinirii. Refugiul portița Viștei era ocupat astfel că am înnoptat pe marginea căldării Văii Rele. Noaptea a fost destul de vântoasă, așa cum aveau să fie și următoarele zile. Aici am văzut singura capră neagră, în general pe parcursul expediției nu am văzut animale.

Ziua a 6 a VINERI

A fost o zi destul de lungă, însă relieful a devenit mai puțin stâncos dar mai ierbos. Traseul rămâne sus, aproximativ la 2300 m. Am trecut pe sub vf Urlea, și peste vf Iezerului, 2429 m. A urmat Leaota 2312 m și am poposit la refugiul Zârna după un festin de afine și câteva boabe copate de ienupăr. Refugiul se află într-o zonă frumoasă, ierboasă și cu multe lacuri. (Am lăsat nebifate varfurile Dara 2500m și Hârtopu 2506 m.)

Ziua a 7 a SAMBATA

Am continuat coborârea, la pas întins, intersectându-ne mereu cu traseul cursei Făgăraș rocks. Am trecut pe sub Berevoescu Mare 2300 m, având deja în față creasta Pietrei Craiului. Popasul peste noapte l-am făcut la refugiul Comisu (1800m) noaptea fiind destul de vânturoasă. Traseul nu mai este spectaculos dar este impresionant totuși prin vastitatea sa. Este potrivit pentru alergări montane.

ZIUA a 8 a DUMINICĂ 30 august 2020

Trecut pe la cantonul Silvic Rudărița și am ajuns în Plaiu Foii unde ne așteptau limuzinele să ne transport la Mediaș, de unde acasă la Cluj.