Cersetorul de cafea

Uneori ma apuca groaza cand imi dau seama cat de mult am de citit.[…] Uneori sunt disperat ca nu voi citi carti esentiale care m-ar fi facut <sa traiesc> inzecit, insutit, inmiit.

2012 in review

The WordPress.com stats helper monkeys prepared a 2012 annual report for this blog.

Here’s an excerpt:

19,000 people fit into the new Barclays Center to see Jay-Z perform. This blog was viewed about 60,000 times in 2012. If it were a concert at the Barclays Center, it would take about 3 sold-out performances for that many people to see it.

 

Cartile copilariei

… din casa parinteasca 🙂

Pacat originar

Nu puţini afirmă că aidoma lui Adam în grădina Eden, toţi am fi capitulat în faţa ispitei de a muşca din fructul cunoştinţei şi am fi înfăptuit păcatul originar, aducând supliciul morţii şi al descompunerii asuprea neamului omenesc. Nimic mai fals! Eu, aflat la umbra copacului, cu o Evă goală şi îmbietoare în faţă, pură ca la începuturi, aş fi apucat mărul, l-aş fi privit dispreţuitor şi l-aş fi azvârlit cât colo. Şi aş fi gustat din femeie.

h. 12:23

My cat

… visitor.

watch your step…

Negura

Cum sa te raportezi la un nevrotic

Nevroza a ajuns sa fie  o boala sociala. Tot mai multi oameni actioneaza nevrotic in cele mai banale situatii cotidiene. De exemplu imi aduc aminte ca intr-o zi stateam sa imi cumpar un covrig. Persoana din fata (un barbat in jur de 35-40 de ani, imbracat bine) a comandat doi covrigi pe care vazatoarea i-a pus intr-un ambalaj destinat unuia singur, inghesuindu-i putin. In loc sa ii atraga politicos atentia si sa o roage sa ii dea o punga de hartie mai mare, acesta s-a dezlantuit violent-verbal impotriva ei.

In cazul meu, la locul de munca am un coleg nevrotic care actioneaza “din senin” intr-un mod destul de violent. Pe scurt, deseori “face crize de nervi”. Am descoperit ca pe langa faptul ca nu te poti apropia de el, nu poti comunica cum trebuie cu el, recepteaza orice observatie ca un atac la persoana si neconstientizand pozitia lui, trece la calomnii si amenintari crezand ca trebuie sa fie defensiv. Singura solutie viabila aplicata pana acum si care a dat cat de cat roade, a fost sa il ignor.

Va ofer mai jos un extract de citate din singura carte pe acest subiect disponibila pe piata scrisa de Albert Ellis si aparuta la editura Trei.

Cum să trăim alături de un «nevrotic» acasă şi la locul de muncă

Nevroticii se tulbura sau se zapacesc fara motiv, fara a fi necesar.

Toti nevroticii au o frica irationala de ceva. Se tem de ceea ce gandesc oamenii. Isi traduc frica de dezaprobare in fobii concrete, hipersensibilitate si suspiciune exagerata: ei cred ca nu sunt pe placul semenilor. Multi nevrotici se comporta cu ostilitate si resentiment. Ei cred ca lumea ii nedreptateste. Nevroticii actioneaza ineficient. Multi fac lucrurile aiurea sau nu le fac deloc. Lucreaza nesistematic, compulsiv, se impotmolesc si complica lucrurile. Se ambaleaza emotional astfel incat nu se mai pot gandi la rezolvarea problemelor si tind sa dea vina pe ceilalti. Au un caracter tensionat: coordonare slaba, incapacitatea de a se linisti.

Recunoasteti cu claritate si acceptati faptul ca au tulburari. Ei actioneaza intr-o maniera pe care nu se poate pune baza, cu furie, nerecunostinta, egoist si fara dragoste. Daca va intrebati de ce au facut asta?, raspunsul e „din cauza nevrozei, nu pentru ca ma urasc, pentru ca au ceva cu mine.” Deseori se comporta nevrotic. Nu reactionati la actiunile nevroticilor ca si cum le-ar directiona anume impotriva dvs. Actiunile se nasc deseori din sentimente indreptate spre propria lor persoana. Nu isi aleg deliberat un comportament neplacut. In principal se urasc pe ei insisi.

Un pas poate fi caldura sufleteasca si acceptarea neonditionata. Deseori nu par sa merite vreo acceptare sau vreo caldura sufleteasca. Caci deseri isi ies din fire pentru a atrage respingere si dezaprobare. Deseori privesc orice tip de bunatate manifestata fata de ei. Accentuati-le calitatile. Invatarea din greseli ii ajuta pe nevrotici sa isi scada nivelul aspiratiilor.

Actionati ferm dar tratati-i cu bunatate. O regula de baza in contactul cu un nevrotic este: nu criticati!

Urmatorul pas este de a-i elibera de nevrotici. Ei se tem sa nu greseasca si astfel sa nu fie placuti. Nu incercati s adepartati de ei intregul sentiment al greselii, ci doar sentimentele de vina care nu sunt necesare. Trebuie sa evite activitati care au dus la greselile lor. Reducerea unor pretentii, dar nu permiteti sa faca prea putin. In cateva luni responsabilitatile lor ar creste din nou. In loc sa le spuneti apropiatilor nevrotici ce sa faca (si practic sa faceti in locul lor) planificati cu ei si conferiti-le sentimentul ca ei creeaza majoritatea planului.

De obicei nevroticii raman centrati pe propria persoana si nu sunt interesati de cei din jurul lor.

Daca doriti sa traiti in liniste cu oameni cu tulburari, asteptati-va sa actioneze nevrotic. Nevroza este o boala sociala. Acceptati faptul ca e nevrotic. Acceptati ca are acest impuls si nu va enervati. Amintiti-va ca ii face rau mai mult lui, e nevroza lui. Nu o personalizati, nu e indreptata impotriva dvs.

1. Cel mai bun lucru ar implica mutarea dvs sau a nevroticului.
2. Schimbati conditiile astfel incat sa suferiti cat mai putine inconveniente din cauza simptomelor sale.
3. Inchipuiti-va ca lucrurile ar putea fi mult mai rele. Infuriindu-va veti imbunatatii lucrurile? Din contra.

Intelegeti ca are probleme serioase si ca epitelele lui rezulta mai degraba din tulburare decat din ceea ce crede despre dumneavoastra. Are o multime de probleme si de aceea actioneaza astfel. Cand ii va fi mai bine, probabil ca nu imi va mai vorbi astfel.

Cu cat intelegeti mai bine ca oamenii au nevroze si ca situatia lor le explica actiunile cu atat mai putin va veti framanta din cauza comportamentului lor. Folosind aceasta intelegere asupra tulburarii, tineti seama de actele lor suparatoare si si simtiti-va mai putin framantat din cauza acestora. In loc sa va infierbantati, veti incepe sa va calmati.

Am niste prieteni nevrotici. Actioneaza astfel din cauza tulburarilor lor – pentru care raman intr-un fel responsabili, dar nu condamnabili. Prin urmare, sa nu iau nevroza lor prea in serios si nici sa nu consider ca faptele lor sunt directionate impotriva mea. O sa incerc sa inteleg cu claritate unele din sentimenetele care stau la baza. Apoi, chiar daca nu ii pot ajuta, ma voi simti eu insumi confortabil.

Atunci cand oamenii continua sa actioneze in feluri ciudate un anumit grad de detasare eotionala ar putea deveni cea mai buna modalitate in care sa puteti trai confortabil alaturi de ei.

Nu renuntati la a trai din cauza ca viata e plina de frecusuri. Incetati sa pretindeti ca bunatatea trebuie sa existe. Daca traiti alaturi de nevrotici, ganditi realist. Nu va asteptati s ase comporte altfel decat nevrotic. Si nu va mai spuneti ca e cumplit ca reactioneaza astfel. E drept, apropiatii dvs nevrotici se comporta nedrept, injust. Dar cine a spus ca trebuie sa actioneze cu dreptate? Cu certitudine nu trebuie sa va placa comportamentul lor. Dar nu ar fi mai bine daca, deseori, ati trece mai lejer peste asta?

Detasati-va emotional de oamenii cu probleme.

Nu va vaitati si framantati ca unele lucruri nu pot fi schimbate. Oamenii au mari imprefectiuni.

Nu ai nevoie de tot ceea ce vrei, nu trebuie sa ai tot ceea ce iti doresti, poti suporta ceea ce nu iti place.

La Multi Ani, Romania!

O înlănţuire (fericită!) de fapte a făcut să intru în posesia unui exemplar al celui mai recent volum semnat Lucian Boia: De ce este România altfel? proaspăt lansat la Bookfest. A fost o bucurie să regăsesc unele dintre opiniile mele în scrierile distinsului profesor. Dar şi o tristeţe. Fac parte din aceea generaţie care a nimerit foarte prost în istorie, după cum spunea un bătrânel aparent simpatic. Născut în comunism în perioada cea mai nefastă din punct de vedere alimentar, aruncat din spital pe motiv că nu are ce să-i mai facă, oricum moare, de ce să mai ţinem un pat ocupat, crescut între betoane, niciodată şoim al patriei şi scăpat de pionierat. Am învăţat istoria glorioasă: ne tragem direct de la Rîm, niciodată supuşi nimănui, biruitori în luptele cu turcii, ungurii şi ruşii, apărători ai Europei creştine – iată şi motivul <înapoierii> noastre.

Cartea lui Boia este o foarte scurtă şi tăioasă istorie a românilor: fără lucruri nou-descoperite dar înşirate simplu şi interpretate pertinent. Cu unele “atentate” asupra lucrurilor aşa-zis sfinte din istoria noastră. Mi-a plăcut că a scris ceea ce credeam cu tărie şi înaintea acestei lecturi (dar ceea ce nu am auzit pe niciun intelectual spunând) şi anume: “Elita românească politică, economică, intelectuală este în cea mai mare parte creaţia comunismului“. Pentru mine, dacă ai avut funcţii şi poziţii în comunism, ai fost într-un fel sau altul colaborator cu regimul şi susţinător al acestuia. Cei ce conduc acum şi inclusiv copiii acestora care vor să pară noi, ca scoşi din cutie, sunt tot legaţi de vechile cutume, căci nu-i aşa? aşchia nu sare departe de trunchi (o spun eu, cel care crede într-o reînoire spirituală a omului). Dar să continui cu câteva citate:

“Modul extravagant în care s-a derulat psihodrama politică din vara anului 2012 a lăsat impresia că ţara e defectă. Ceva nu merge în România, şi nu doar sus în clasa politică.

Majoritatea românilor se obişnuiseră să trăiască în comunism. Nu o duceau bine… nu li se oferea mult dar nici nu se speteau muncind. Îşi rotunjeau câştigul mediocru extrăgând suplimentar câteceva din averea statului.

Lipseşte culturii româneşti capacitatea reglajului democratic cotidian, care să ţină lucrurile în echilibru, eliminând riscul derivelor periculoase. Românii nu se implică, în loc de soluţii colective caută mici rezolvări individuale, şi atunci nimic fundamental nu se rezolvă iar tensiunile se acumulează. Lipsa unui minim dialog.

Minciuna (sau dezinformarea) e parte inseparabilă a politicii.”

Şi altele asemenea. Şi ce mă şochează în România este faptul că minciuna -crede mulţimea – e practicată doar de unii: unii sunt hoţi şi mincinoşi iar ceilalţi stâlpi ai “democraţiei”; unii conduţi din umbră de foştii comunişti, ceilali oameni “noi”. Mulţi judecă simplist, în alb şi negru, în minus şi plus, în 1 şi 0. Şi mă mai amuză teribil “frica” unora (care nu par cei mai nătângi români) de rege şi monarhie. Anii de dezinformare comunistă şi-au spus cuvântul.

“Nimic nu pare mai firesc în România decât migrarea de la un partid la altul. Culoarea afişată se arată mai mult o spoială. Tonul l-a dat Frontul Salvării Naţionale, cu urmaşele sale directe Partidul Social Democrat şi Partidul Democrat. Social-democraţii, comunişti sadea la origine, au îmbogăţit ţara cu prima generaţie de îmbogăţiţi ai politicii. Partidul Democrat-Liberal are aceeaşi extracţie: ani de zile a făcut parte din Internaţionala Socialistă. Când, prin dispariţia subită a national democratilor, s-a eliberat culoarul de dreapta…

Neautentic se deovedeşte până la urmă şi actul solemn al condamnării comunismului. Raportul final fost validat într-o şedinţă solemnă a PArlamentului, regimul comunist fiind declarat ilegitim şi criminal. Ce urmări legale s-ar cuveni să aibă catalogarea? Logic ar fi ca toate actele lui să fie lovite de nulitate, începând cu proclamarea Republicii.

[…]

Pas cu pas, preşedintele-jucător, a ţesut cu migală o pânză a puterii asigurându-şi autoritatea nemijlocită asupra principalelor instituţii ale statului. Guvernul a ajuns o anexă a preşedinţiei, plictisit de discuţii a trecut proiecte de lege pe bandă rulantă prin asumarea răspunderii, Parlamentul devenind un fel de birou de înregistrare. La nevoie, când s-a întâmplat votul s-a repetat pentru a ieşi cum trebuie sau s-a socotit un număr dublu de voturi favorabile faţă de cele efectiv exprimate. S-a vorbit de puci sau lovitura de stat. A fost tot atât cât şi regimul Băsescu “dictatură”. Adică nici deloc dar nici prea mult. Să remarcăm o treabă foarte românească. Acelaşi parlament, exact în aceeaşi componenţă, a susţinut măsurile considerate abuzive ale guvernelor “lui Băsescu”, pentru ca apoi, la fel de disciplinat, să-l suspende pe Preşedinte. Când e nevoie, un grup suficient de parlamentari trec dintr-o parte în alta.”

Până una alta aflu de la o prietenă din Bucureşti că vila Patzelt, incendiată în vară pentru a se construi un frumos P+5 în loc, este pe cale să dispară. La mai mare!