Rezistenta armata anticomunista din RO

Deşi există o tăcere suspectă în spaţiul public românesc cu privire la rezitenţa armată anticomunistă din munţi, partizanii din timpul regimului comunist ne dau dreptul să privim înapoi cu demnitate. Mişcarea nu a fost susţinută de statele occidentale iar în 1956 (odată cu evenimentele din Ungaria) a devenit evident pentru toată lumea că nu va avea sorţi de izbândă. Poziţia “vom veni” a Occidentului a fost aşadar una abjectă şi falsă.

În acest context, CSIC organizează o serie de dezbateri publice, dintre care prima a avut loc pe data de 26 martie la Hotelul Howard Johnson din Bucureşti. La întâlnire au participat aproximativ 200 de persoane dintre care majoritatea tineri. Locul a fost ales din raţiuni financiare: sala platinium a unui hotel de patru stele a fost mai accesibilă decât unele instituţii culturale de stat. Pentru supravieţuitorul lagărului comunist care a luat parte la aceasta întâlnire, dezbaterea a fost un moment de “bucurie şi aducere aminte”.

 

Ştefan Câlţia a vorbit despre două căi de formare a omului, ambele situate în umbrela unei credinţe. Cele două căi sunt familia şi şcoala. Copiii erau educaţi să-şi iubească familia, şcoala, strada, pietrele, pădurile. În familie copiii luat parte la toate discuţiile, nu exista dedublarea de acum, discuţii la care copiii nu trebui să participe sau să înţeleagă. Exista o candoare a oamenilor. În ceea ce priveşte metodele comuniste, terorizarea satelor şi a oamenilor a fost premisa de bază. Frica şi delatiunea.

Vizitaţi siteul CSIC. În curând vor fi şi informaţii despre proiectul care a primit finanţare 70% din fonduri europene pentru realizarea unui film documentar, a unui album foto şi a unei reviste de benzi desenate dedicate mişcării de rezistenţă anticomunistă.

Advertisements

Simplify your love

Fără îndoială că Germania are o influenţă majoră asupra culturii universale. Îmi place să spun că nu poţi fi un filosof adevărat dacă nu ştii germana şi nu poţi să citeşti tratatele de fiolosofie în limba în care au fost scrise. Dar realtiva inaccesibilitate a limbii germane ne privează de multe beneficii. Cum am mai spus: americanii au dat lumii numeroase cărţi de dezvoltare personală de la începutul secolului XX. Însă de multe ori soluţiile nu sunt parctice, sunt lipsite de miez şi nu au efecte în viaţa cuiva.

Mă bucur să descopăr autori germani care scriu foarte bine şi care oferă bogăţie autentică vieţii. Aşa sunt de exemplu Walter şi Ingrid Trobisch sau Marion şi Werner Tiki Kustenmacher. Pe cei din urmă i-am găsit iniţial la editura All cu volumul Cum câştigăm timp iar de curând, încadrându-se în acelaşi concept simplify, Cum trăim mai fericiţi împreună.

Cartea e scrisă la două mâini şi are avantajul imens că poartă mesajul unei femei, al unui bărbat şi mesajul comun al unui cămin. Probabil cel mai bine ar merge citită la patru ochi (şi nu mă refer la purtarea de ochelari). Dar este o lectură agreabilă şi solo. Metafora vizuală găsită de autor mi se pare extraordinară: imaginaţi-vă un ocean în care plutiţi fiecare pe o insulă. Se înţelege, în imensitatea oceanului te simţi singur. Iar pe insula ta poţi face ce vrei, cu toate că simţi că nimeni nu te înţelege. Partenerul tău se află pe o altă insulă şi probabil că are aceleaşi angoase existenţiale ca tine. Dragostea autentică însă descoperă realitatea că de fapt vă aflaţi pe aceeaşi insulă plutitoare care, asemeni unui iceberg care are cea mai mare parte sub apă. Iar insulele solitare devin “curbele” aceleaşi realităţi fundamentale. Ceva asemănător ilustraţiei de mai jos.

Călătoria cu autorii prin carte este agreabilă: începe din turnul solitudinii în care înveţi să te cunoşti pe tine, trece prin cortul pregătitor al marii iubiri şi se opreşte în conacul căsniciei. Chiar dacă treceţi prin păduri întunecate (următoarea secţiune a cărţii) finalul este unul fericit deoarece veţi ajunge să trăiţi în castelul viselor voastre. Vă recomand să parcurgeţi această aventură alături de autorii cărţii.

Rating: 8,5/10

Unde vă aflaţi pe drumul vostru către castel?

Articolul face parte din campania vALLuntar iniţiată de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA.

Ce este IE?

IE sau inteligenţa emoţională este un concept realtiv nou şi se poate defini ca abilitatea de a lua în considerare propriile noastre sentimente, alături de ale celor din jurul nostru, şi a le administra în mod pozitiv. Sentimentele sunt cele mai evidente în relaţiile de cuplu sau cele familiare dar ocupă un loc important şi în realţiile cu prietenii. Însă au fost neglijate (mai mult sau mai puţin) faţă de locul de muncă şi în relaţiile profesionale. Aici sunt importante productivitatea, rezultatele, banii. Aparent nu ai timp să te ocupi şi mai ales să analizezi simţămntele tale şi ale celorlaţi. Însă o gestionare defectuoasă (ca să nu mai vorbim de ignorarea)  sentimentelor va afecta capacitatea de muncă.

Condiţiile de muncă afectate de comportamentul unor colegi (nevrotici, instiabili emoţional, nepăsători la cei din jur) m-au făcut să caut literatură de specialitate în acest domniu. Însă titlurile disponibile au fost foarte puţine. Şi având în vedere şi superba campanie a celor de la vALLuntar am ales să citesc volumul autoarei hispanice Paz Torrabadella, Inteligenţa Emoţională la locul de muncă, din colecţia <Ştiinţa succesului>.  Cum majoritatea cărţilor de dezvoltare personală vin pe filieră americană, o abordare latină a chestiunii de studiat mi-a dat un strop de interes în plus.

Cartea în sine merită citită. Are multe lucruri interesante şi de folos. Mi-au plăcut desele cuvinte de duh şi citatele motivaţionale sau haioase pe care autoarea le-a inserat în fiecare capitol. De asemenea şi testele sau fişele de autoevaluare. Însă senzaţia mea a fost una ca aceasta carte doar atinge superficial unele probleme fără să sondeze foarte adânc. În consecinţă soluţiile nu sunt foarte multe. Dar textul te îndeamnă la reflecţie şi la dorinţa de a găsi soluţiile singur.

Rating: 6/10

Aş dori să ştiu cât de importantă este IE în munca voastră? Şi ce aţi face dacă aţi avea un coleg nevrotic, neatent la sentimentele celor din jur?

Mai multe despre campanie puteţi citi aici.

Articolul face parte din campania vALLuntar iniţiată de Grupul Editorial ALL, cu sprijinul ROMSILVA.