Triceratops = Torosaurus

Noi cercetări arată că speciile de dinozauri Torosaurus sp. şi Triceratops sp. sunt de fapt una şi aceeaşi specie, însă torosaurusul ar fi varianta mai matură a aceluiaşi ceratopsid, Triceratops. Scannella, unul dintre cercetători a spus pentru Scientific American că “altceva decât impactul unui asteroid a dus la extincţia lor”, a dinozaurilor. Poate un potop?

Torosaurus photo by ArthurWeasley (Wikipedia)
Triceratops photo by LiftingShadows

Advertisements

Disparitia arborilor uriasi

O analiză a peste 5000 de specii de plante arată că cele lemnoase s-au adaptat schimbărilor climatice din trecut mult mai greu decît plantele ierboase. Aceasta înseamnă că după Potop plantele lemnoase gigant, în marea lor majoritate (excepţie făcând poate Sequoia), au dispărut deoarece nu s-au putut adapta noilor condiţii climatice. De asemenea, cantităţile mari de cărbune sunt explicate prin geneză catastrofică. De remarcat că ciclurile de reproducere ale plantelor lemnoase sunt şi mult mai lungi faţă de cele ale plantelor ierboase, ceea ce ar putea imposibilitatea adaptării lor la noile condiţii de mediu.

Sursa: National Evolutionary Synthesis Center (NESCent) (2009, September 27). Woody Plants Adapted To Past Climate Change More Slowly Than Herbs. ScienceDaily. Retrieved September 28, 2009, from http://www.sciencedaily.com­ /releases/2009/09/090923121441.htm

Eroziune rapida in Alaska

Încălzirea climei în zonele cu temperaturi scăzute nu a determinat doar topierea gheţarilor ci şi intensificarea eroziunii în zonele de coastă. Limita ţărmului Mării Beuafort din Alaska se afla în recesiune de milenii însă imaginiile înregistrate de o cameră plasată în offshore arată un ritm extrem de ridicat al eroziunii: cîteva zeci de metri în doar două luni. Această eroziune, deşi locală, este cauzată de puterea apelor Mării Beaufort. Procesul ar putea fi considerat mai degrabă catastrofic (local) decât uniformitarist.

Urmăriţi  un video pe site-ul National Geographic.

Puterea de regenerare a pielii

Renunţaţi la cosmeticele scumpe. Pielea are grijă de ea însăşi.

Aşa ar putea suna un anunţ (anti-)publicitar dacă descoperirea descrisă mai jos nu va fi  folosită în medicina regenerativă. Cercetătorii de la Rockefeller University au identificat două proteine care activează celulele stem din piele cu rol în regenerarea acesteia. Grupul de cercetătorii a descoperit că şoarecii de laborator cărora le-a fost inhibată activitatea proteinelor TCF3 şi TCF4 din nucleul celulelor stem epidermice au pierdut capacitatea de a întreţine pielea. Practic, pielea şi-a pierdut capacitatea de regenerare.

Remarcăm încă o dată proiectarea inteligentă a corpului uman: aceste proteine asigură regenerarea pielii, opunându-se, cel puţin pe moment, “descompunerii”. Se ivesc totuşi şi câteva întrebări: Dacă ar fi să ne referim la vârstele patriarhilor biblici, aceste proteine ar fi trebuit să fie mult mai eficiente ca în prezent – există oare dovezi că acest lucru s-ar fi putut întâmpla? Sau pielea se degenera mai lent? Şi o chestiune mai subtilă: aceste proteine ar fi funcţionat şi în Grădina Edenului, şi-ar fi dus la bun sfârşit rolul în regenerarea pielii. Dacă celulele epidermice era înlocuite prin acest proces, putem vorbi de moarte în Eden? Moarte înainte de Cădere?

Sursa: Rockefeller University (2009, September 28). Two Proteins Enable Skin Cells To Regenerate. ScienceDaily. Retrieved September 28, 2009, from http://www.sciencedaily.com­ /releases/2009/09/090927152828.htm

Photo: PBB Protein TCF7L2 (Wikipedia)

Fluturii monarh, mai complecsi decat s-ar fi crezut

Fluturii monarhi sunt renumiţi pentru migraţia lor spectaculoasă din Canada în Mexic, pe o distanţă de peste 4000 de km. Monarhii se orientează cu ajutorul soarelui şi prin intermediul ceasului biologic plasat în creier care le conferă “simţul circadian”. Însă în călătoria lor, fluturii trebuie să ţină cont de deplasarea aparentă a astrului pe bolta cerească astfel că trebuie să aplice o corecţie direcţiei lor de zbor: ceasul acesta se află însă în antene, contrar aşteptării cercetătorilor. Un ecolog atrage însă atenţia că unele mistere rămân încă nerezolvate – cum ştiu fluturii unde să migreze în primul rând. Acesta mai adaugă că pe măsură ce se fac tot mai multe studii, cercetătorii descoperă cât de complicat este sistemul de navigaţie a fluturelui.

Astfel, ceasul biologic din creier şi cel din antene formează un sistem de complexitate ireductibilă pentru că dacă unul dintre acestea ar lipsi fluturele şi-ar pierde capacitatea de orientare şi nu ar mai ajunge la ţintă.  Acest sistem este foarte improbabil de a se fi format prin acumulări infime succesive care ar fi direcţionat migraţia fluturelui şi nu există dovezi că migraţia s-ar fi putut produce şi altfel.

Sursa: ScienceNOW

Photo by Derek Ramsey (Ram-Man) – Gnu Free

A fost gasit un Anchiornis complet

Xu Xing şi echipa sa îşi propune să aducă noi argumente pentru originea păsărilor din dinozauri. Noua fosilă descoperită, la care se face referire în articolul publicat în Nature, a fost datată la 10 milioane de ani anterior Archaepoteryx-ului, ceea ce ar oferi destul timp pentru evoluţia păsărilor din “strămoşii” dinozaurieni (?). Anchiornis huxleyi, fosila pe care am menţionat-o anterior ca propunere de protoavis, este foarte bine păstrată şi arată un corp bogat acoperit de pene.

Este de remarcat faptul că tranziţia solzilor la pene nu mai este asociată indisolubil evoluţiei păsărilor din dinozauri. Această ipoteză a trebuit abandonată deoarece dovezile fosile sunt împotriva unei asemenea asocieri. Astfel s-a rezolvat o problemă fundamentală. Dar locul i-a fost luat de altele două asemenea ei:

1. necesitatea dovedirii tranziţiei solzilor reptilieni în pene (reptiliene) în cadrul grupului filetic mare al dinozaurilor (cum anume au apărut penele la dinozauri, care au fost mecanismele fiziologice implicate în procesul de modificare a solzilor, demonstrarea acestei evoluţii prin fosile) şi

2. necesitatea dovedirii tranziţiei dinozaurilor împănaţi în păsări (dovezi fosile, genetice şi biomoleculare – au fost suficienţi 20-25 milioane de ani pentru o evoluţie?). De asemenea, o problemă adiţională ar fi şi clarificare modului de zbor a acestor creaturi: cum anume ar fi fost un zbor cu patru aripi, dacă ar fi fost un zbor planat, etc.

Sursa: BBC News