Cartea x:20 publicată la editura Vellant este o lucrare ambițioasă, o sinteză a artei românești postdecembriste. Deși inițial proiectul a debutat pe alte coordonate, acesta s-a cristalizat în forma actuală fără a fi o interpretare univocă a artei românești de după 89. Chiar dacă nu polifonică, este un compendiu bogat de informații aferente perioadei de referință, o viziune documentată și argumentată a filosofiei istoriei artei. Autorul vorbește de patru regimuri ale artei: UAPist (la bază; începând din anii 60, cu o viziune aproape exclusiv instituționalizată, de partid, cu o pretenție tematică evidentă), ONGist (imediat după 90 – Fundația Soroș, Galeria Catacombe, cu cerințe uneori insidioase), regimul privat (al galeriilor, care oferă libertate artiștilor pe care îi reprezintă și care au direcții și programe clar definite, în perioada 1998-2010) și regimul lifestyle (unde nu mai există comenzi de artă).
Cartea este un obiect de artă în sine la a cărei editare s-a lucrat în jur de șase luni. Înainte de lansarea oficială, cartea ajunge în posesia unei persoane care se duce la o alta (un artist) căreia i se plânge că volumul nu conține nicio ilustrație. Artistul, care avea și el un exemplar, îi răspunde că volumul personal conține ilustrații. Ce perversitate! gândește primul, probabil o chestiune de marketing să se lanseze în două variante. Nici poveste, există o singură variantă, ilustrațiile sunt acolo pentru cine le poate (sau vrea) să le vadă. Nu fotografia este mijlocul cel mai bun de ilustrare a unei opere de artă.
Volumul nu tratează în mod exhaustiv toată arta românească postdecembristă dar este o carte unică, importantă pentru cei care doresc să cunoască arta și cultura românească.