Biblioteca publica

De vreo doi-trei ani încoace îmi tot propun să mă înscriu (din nou) la biblioteca publică din Cluj-Napoca, dar parcă niciodată nu am fost suficient de hotărât. Anul acesta am fost convins: cu ocazia “Săptămânii naţionale a bibliotecilor” bibl. Octavian Goga oferă înscrieri gratuite, dar şi mai mult, oferă “o carte pentru fiecare”. Ca să marchez evenimentul, am zis să fac o scurtă istorie personală a relaţiei mele cu bibliotecile.

Îmi amintesc că prima dată am mers în biblioteca şcolii generale în clasa a V-a şi am început împrumuturile cu Jules Verne – Copii căpt. Grant şi Lewis Manly – Valea Morţii. Îmi plăcea să mă plimb printre rafturi şi să îmi aleg cărţi sau uneori doar să le răsfoiesc. Apoi, având în vedere nevoia unui “mai mare fond de carte” am mers şi la biblioteca de cartier însă nu îmi plăceau prea mult bibliotecarele cu comportament de pension de parcă făceam ceva rău în bibliotecă. Astfel, înainte de a termina gimnaziul am renunţat să mai împrumut.

În poerioada liceului am împrumutat mai puţine cărţi însă am “migrat” spre sala de audiţii a bibliotecii, situată pe strada Kogălniceanu – palatul Teleki. În acelaşi timp începeam să experimentez sala de lectură din BCU Lucian Blaga folosindu-mă de permisul unei prietene mai mari, deja studentă. Nici în facultate nu am neglijat biblioteca, pe lângă cea centrală împrmutând în funcţie de interesele mele din alte nouă biblioteci aparţinând UBB.

Fără îndoială, cea mai frumoasă bibliotecă la care am fost înscris (de la începutul perioadei ei de funcţionare şi până la sfârşit) a fost Biblioteca Fără Fir (BFF) un priect al fundaţiei NOI CITIM, cu implicarea firmei Oriflame. Nu ţin minte să fi împrumutat foarte multă lume, însă cărţile erau cele mai bune de pe piaţă: ultimele apariţii editoriale de la cele mai bune edituri din ţară. Cărţile erau noi. Îmi amintesc dulce-amărui (deosebită plăcere dar şi regeret că proiectul s-a sfârşit) cum mergeam după cărţile venite special pentru mine la sediul Oriflame, unde într-o parte erau aşezate frumos titlurile disponibile, iar în cealaltă parte frumoase tinere domnişoare dichisite & cochete se ocupau de bunul mers al industriei cosmetice. Să tot stai şi să te bucuri de o aşa ambianţă! Fete şi cărţi. Oh…

 

Aşadar, azi mă înscriu la biblioteca judeţeană şi datorită cadoului din partea bibliotecii (ok, e mai mult decât o carte). Titlurile oferite gratuit cititorilor sunt publicate în general înainte de 89 şi foarte prăfuite însă iată ce am salvat: trei titluri de popularizare a ştiinţei: Weinberg, Schrodinger şi Gamow; un album de artă al unui sculptor de care nu am auzit Victor Roman, pe care l-am zărit printre teancurile de cărţi şi am crezut că este vorba despre Mircea Roman; un album al grupului de artişti slovaci IRWIN; volume de poezii: Jebeleanu BPT, R. Tagore – nu de mult m-am uitat la un volum de-al lui într-o librărie, şi sonete de Radu Carneci (necunoscut până acum pt. mine). Am luat şi un volum penta-lingv de Eminescu, o broşură cu m-ţii Vrancei – valoroasă datorită hărţii turistice de detaliu incluse care sigur nu se va mai edita vreodată – şi o versiune elegantă a Meşterului Manole (după cum se vede în poză).

Thanks L. for the tip.

3 thoughts on “Biblioteca publica

  1. Pingback: Carte, biblioteca, poezie… de pe bloguri | The Club Of Serial Readers

  2. mi-ai adus amnte de copiii Glass care umblau cu cateva permise de biblioteca la ei 🙂
    (nu mai stiu in ce carte zice de chesia asta)

Leave a comment