România a ocupat doar locul 8 la Campionatul Mondial de Handbal din China după un turneu în care handbalistele au debutat fiind considerate între primele 3 echipe favorite. Mai jos se află rezultatele de la acest turneu, meciurile pe care le-am considerat importante fiind cele boldate, cu verde – victoriile şi cu roşu – meciurile în care nu am câştigat. Această statistică simplă m-a făcut să consider performanţa handbalistelor noastre un dezastru. Dintre meciurile importante, victoria cu Ungaria (trebuie remarcat) a venit şi pe fondul absenţelor lui Gorbicz şi Palinger. În rest, fetele nu au făcut mare lucru. Am analizat şi datele tehnice ale echipei: portarii au fost la 36% respectiv 41%, ceea ce este onorabil. A lăsat mult de dorit însă mentalitatea jucătoarelor, prestaţia acestora ca echipă. Mi s-a părut că nu joacă o echipă ci mai degrabă jocul este făcut de valoarea individuală a handbalistelor. Atunci care este rolul antrenorului? Mi se pare că Voina este incapabil şi ineficient. Şi neserios. De ce nu putea să o introducă măcar 5 minute şi pe Florina Chintăuan sau pe Andreea Smedescu? De ce le-a mai plimbat până în China? A, şi pe acestă cale doresc să remarc (dincolo de jargonul imbecil “de popularizare a handbalului şi pe alte meridiane”) ce strategie a fost aceasta cu organizarea unui CM în China, la care au asistat 200 de oameni pe meci?
ROU-CHI 51 : 17 (20:7) JPN-ROU 28 : 37 (17:17) ROU-HUN 31 : 25 (16:7) ROU-TUN 39 : 22 (23:10) NOR-ROU 25 : 24 (14:12) ROU-CHN 40 : 19 (21:12) ESP-ROU 26 : 25 (14:12) ROU-KOR 34 : 34 (13:19) GER-ROU 35 : 25 (20:13)
office of strategic contemplation 